După 10 ani în care a tuns, a bărbierit și a ascultat poveștile clienților într-un salon din Italia, Nicu a decis că e timpul să-și scrie propria poveste acasă. S-a întors în Moldova și a deschis Barberia Italiană Ustica, care, potrivit lui, e unicul barbershop din Chișinău inspirat din cultura autentică a frizeriei italiene și unde cafeaua bună și conversațiile sincere fac parte din ritual.

A început din întâmplare, cu un curs de aproximativ o lună. Nu visa să devină barber, doar voia să evite jobul de chelner, foarte popular printre tineri în acea perioadă. Totuși, i-a plăcut, așa că în scurt timp s-a angajat la o frizerie. „Despre barbershop-uri nu se prea auzea atunci în Moldova. Erau doar frizerii banale – unele de lux, să zic așa, și altele mai simple.”

Un an mai târziu, deoarece familia sa era stabilită cu traiul în Italia, Nicu la fel a decis să plece. Cu o diplomă care nu era recunoscută și cu un accent care îl dădea de gol la fiecare conversație. Dar a avut noroc. A fost angajat într-un salon care se concentra pe competențe, și nu pe acte. „Vreo jumătate de an am făcut un fel de stagiu. Aveam colegi din toate colțurile lumii, începând cu Cuba și terminând cu Filipine și, cum s-ar zice, furam meserie de la fiecare. Apoi, am început să descopăr cultura italiană. La noi, prin barbershop se înțelege că vin bărbați bărboși, cu motociclete. Acolo e cu totul altceva. Când deschizi salonul dimineața, te trezești cu doi bătrânei la ușă, ambii cu ziar în mână, veniți să se bărbierească. Bine, e clar că ei pot să se bărbierească și acasă. Vin mai mult ca să socializeze.”

Dar după cum ați înțeles deja, pentru Nicu socializarea în limba italiană era o adevărată provocare la început. Vocabularul specific meseriei era greu de învățat, iar accentul său, tipic Europei de Est, era recunoscut de italieni în doar câteva secunde. De multe ori, anume din acest motiv, era privit cu reticență. „Eu aveam de câștigat din punctul acesta de vedere, fiindcă ei erau sceptici la început, iar apoi le depășeam așteptările. Și tare-mi plăcea când vedeam că se schimbă la față și îmi mulțumesc. Totuși, asupra accentului am lucrat cred că vreo patru luni.”

După doar jumătate de an a venit și o creștere semnificativă a salariului. Acest lucru l-a făcut să înțeleagă că pentru angajatorii italieni contează în primul rând dorința celor veniți în țara lor de a se integra în societate, de a le cunoaște cultura, valorile și tradițiile.

„Fiind din Moldova, angajatorii de peste hotare au așteptarea că suntem brațe de muncă ieftine. În momentul când eu am intrat la lucru, cu peste 10 ani în urmă, mi s-a propus un salariu de 800 de euro pe lună, pe când colegii italieni primeau câte 1.200. Adică era o diferență destul de mare. În momentul când am scos accentul, când am început să mă descurc mai bine, salariul meu a crescut mult și i-am întrecut practic pe toți la acest capitol. Asta a fost un plus, o motivație pentru mine ca să mă adaptez și mai repede acolo”, povestește Nicu.

Asta a și făcut: a continuat să învețe limba, să descopere cultura și, evident, să-și dezvolte abilitățile profesionale. De câteva ori a participat la diverse traininguri nonformale, organizate de specialiști în domeniul său, inclusiv Andrea Magri, Gianni Cardinale și Josh Lamonaca. Astfel, treptat, a avansat până în poziția de administrator. „Când m-am angajat, erau patru locuri de muncă. Când urma să plec, eram administratorul unei rețele de șapte saloane din Roma. Adică am participat la dezvoltarea unui brand foarte mare. Vorbim de facturi de milioane pe sezon. Respectiv, financiar eu eram foarte bine.”

Dar pentru că banii nu aduc fericirea, iar dorul de casă poate fi mai puternic decât siguranța financiară, Nicu a decis să revină în Moldova și să-și deschidă propriul salon. „Deși toată familia mea era acolo, ceva îmi lipsea. Eram unul dintre puținii moldoveni cărora le era dor de mămăligă având pe masă pizza. Așa că am decis, foarte spontan, să mă reîntorc și să-mi cresc numele. Părinții au avut un șoc foarte mare când au aflat. Totuși, 10 ani sunt mulți. Și cumva atunci am fugit din Moldova, fiindcă toți fugeau, iar acum, brusc, vreau să mă întorc.”

Fiind încă în Italia, a început să caute locația potrivită pentru salonul său și chiar a dat comandă de mobilier. Știa că are toate șansele să-și transforme rapid visul în realitate și era pregătit să riște. Astfel, odată ce a ajuns acasă, s-a ocupat de partea birocratică. „Când am început să mă documentez despre actele necesare pentru a deschide salonul în mod legal, toți cunoscuții m-au sfătuit să nu spun că vin din Italia. Ziceau că mă vor fraieri, că va dura prea mult. Și așa am făcut. Acum îmi pare rău, sunt curios ce era să fie dacă ziceam adevărul, dar deja asta e.”

Astfel, partea legislativă, la început, a mers surprinzător de repede. Abia după ceva timp au început să apară dificultățile. „Comparativ cu Italia, aici e puțin mai complicat. În 10 ani cât am stat acolo, am avut o singură inspecție. La noi sunt mai dese, probabil din motiv că mulți nu respectă regulile. Și eu la început aveam multe verificări. Mi se impuneau diferite cerințe, norme, dar în momentul în care am început să le respect, m-au lăsat în pace.”

În aproximativ trei luni, totul a fost pus la punct, iar Barberia Italiană Ustica a devenit pregătită să-și primească primii clienți. „Ustica, în primul rând, este numele meu de familie. În plus, când m-am mutat peste hotare, am descoperit că Ustica este și o insulă din Italia, situată în Sicilia. Deci, era denumirea perfectă.”

Dar dincolo de nume, experiența italiană se regăsește în fiecare detaliu al barbershop-ului – de la atmosferă, până la modul în care sunt întâmpinați clienții. „Am adus cu mine tot ceea ce am văzut în Italia, tot ceea cu ce m-am obișnuit acolo. De exemplu, stilul minimalist, culorile, produsele, graficul de muncă. La noi, oamenii nu sunt obișnuiți ca să nu lucreze în zilele de luni. Totodată, eu am introdus tradiția ca, atunci când vine cineva la tuns, să nu începem direct cu «hai noroc, cum frezăm?», ci cu o cafeluță. Și toți clienții mereu mă întreabă dacă reușesc, că am următorul client. Reușesc, deoarece așa îmi programez timpul. În loc de o jumătate de oră, îmi stabilesc o oră, ca să creez o relație de prietenie cu fiecare dintre ei.”

Apropo, potrivit lui Nicu, anume Italia l-a învățat să fie mai deschis și dornic de a crea conexiuni cu oamenii din jurul său. Deși a plecat destul de timid și rezervat, a ajuns să preia din naturalețea cu care italienii interacționează unii cu alții chiar în primii ani. „Acolo, în cartierul în care locuiești, te știi cu toată lumea. Mergi pe stradă și cineva te salută. Chiar și la locul de muncă am observat o relație de prietenie între clienți și angajați, între angajați și angajatori.”

Dorința tânărului este ca barbershop-ul său să fie un colțișor autentic italian, cu atmosferă caldă și prietenoasă, dar și, nu în ultimul rând, cu servicii specifice. „Oferim servicii de bază precum tuns, bărbierit, îngrijire a scalpului, precum și îngrijire a feței și a bărbii. Cunoaștem toate tehnicile și putem realiza orice stil de tunsoare, inclusiv american și european, dar ne concentrăm mai mult pe cel italian, care e mai clasic și elegant.”

În prezent, Nicu are doi angajați, care au trecut printr-un stagiu intensiv de patru luni. În acest timp, ei nu au lucrat direct cu clienții, ci au stat aproape permanent alături de el, învățând pas cu pas tehnicile și standardele de lucru.

„Acum, fiecare dintre ei poate presta aceleași servicii și poate oferi aceeași calitate pe care o ofer și eu. Adevărat, este un risc pentru mine să îi instruiesc gratuit, căci ei pot pleca în orice moment cu aceste cunoștințe, însă, pentru că este vorba despre numele meu, prefer să investesc timpul și resursele necesare. Chiar și după încheierea programului de lucru păstrez legătura cu ei, îi mai sun, vorbim. Construim o relație de prietenie, 24 de ore din 24.”

Cu toate că are încredere deplină în angajații săi, Nicu oricum este prezent în salon zi de zi, lucrând cot la cot cu ei, iar cea mai mare motivație o să rămână reacțiile clienților. Satisfacția lor îi oferă energie.

Acum, la un an distanță de la deschiderea salonului, printre obiectivele tânărului se numără extinderea echipei, inaugurarea unei noi locații și crearea unui set de produse personalizate. „Mulți colegi folosesc produse turcești, care sunt mai ieftine și destul de bune. Eu însă prefer să mă concentrez pe ceea ce îmi place mie, chiar dacă este puțin mai scump, dar de o calitate superioară. Deocamdată, colaborez cu un distribuitor local, dar vreau să-mi creez propriul produs. Deja lucrez la asta.”

Pentru tinerii și tinerele care doresc să pășească în lumea antreprenoriatului, Nicu are un mesaj simplu: să aibă curaj, să riște. Crede că, deși orice afacere presupune riscuri, recompensa vine atunci când îți asumi acest drum cu responsabilitate și pasiune. Iar pe cei plecați peste hotare el îi îndeamnă să revină, căci „așa cum te poți simți de folos acasă nu o să te simți nicăieri”.

Aici găsiți pagina de Instagram a Barberiei Italiene Ustica, iar aici este pagina sa de Facebook.

Preluat de la: diez.md