Boala Alzheimer este una dintre cele mai devastatoare afecțiuni neurodegenerative, afectând milioane de oameni la nivel global. În timp ce majoritatea cazurilor de Alzheimer sunt diagnosticate după vârsta de 65 de ani, există o formă rară și mai agresivă a bolii, care poate apărea mult mai devreme, chiar cu 20 de ani înainte de diagnostic.
În această etapă, simptomele timpurii pot fi ușor trecute cu vederea sau confundate cu semnele normale ale îmbătrânirii.
Cu toate acestea, descoperirile recente sugerează că anumite semne ale bolii pot apărea mult mai devreme decât se credea anterior, oferind posibilitatea unui diagnostic precoce și, implicit, a unor intervenții terapeutice mai eficiente.
Boala Alzheimer este un tip de demență progresivă care afectează în mod principal memoria, gândirea și comportamentul. De obicei, apare la vârstă înaintată, dar există și cazuri rare de Alzheimer care debutează mult mai devreme, uneori chiar înainte de vârsta de 50 de ani. Aceste cazuri sunt cunoscute sub denumirea de Alzheimer timpuriu și sunt asociate cu o progresie rapidă a bolii, ceea ce face ca diagnosticarea și tratamentele mai dificile.
În Alzheimerul timpurie, procesul neurodegenerativ începe cu mult înainte ca simptomele evidente, cum ar fi pierderea severă a memoriei sau dificultăți grave de învățare, să apară. Cercetările recente sugerează că anumite semne ale bolii pot fi vizibile cu până la 20 de ani înainte de apariția simptomelor majore.
Unul dintre cele mai recente studii pe tema Alzheimerului timpurie a identificat un simptom care poate apărea mult înainte ca diagnosticul să fie pus. Acest simptom ar putea fi legat de modificările subtile ale comportamentului și ale stării emoționale. Persoanele care vor dezvolta Alzheimer pot prezenta schimbări în dispoziție și în comportament, cum ar fi:
Depresia și anxietatea
Aceste simptome nu sunt întotdeauna legate de Alzheimer, însă studiile sugerează că pot fi printre primele semne ale unei afecțiuni neurologice în dezvoltare. De asemenea, persoanele care dezvoltă Alzheimer pot deveni mai retrase social sau pot experimenta o scădere a interesului față de activitățile care înainte le aduceau plăcere.
Tulburări ale somnului
Modificările tiparelor de somn, cum ar fi trezirea frecventă în timpul nopții sau dificultăți în a adormi, sunt simptome frecvente ale Alzheimerului precoce. Cercetătorii au descoperit că modificările în ritmul circadian (ceasul intern al corpului) pot fi o manifestare timpurie a bolii.
Dificultăți de concentrare și memorie
La început, aceste dificultăți pot fi ușor trecute cu vederea, fiind confundate cu stresul sau oboseala normală. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, problemele de concentrare devin mai evidente și mai persistente.
Recunoașterea simptomelor timpurii ale Alzheimerului este esențială din mai multe motive. În primul rând, diagnosticarea precoce poate permite intervenții mai eficiente, care pot întârzia progresia bolii. De asemenea, poate oferi pacienților și familiilor lor mai mult timp pentru a se adapta la schimbările care urmează și pentru a planifica pe termen lung.
Deși nu există un tratament definitiv pentru Alzheimer, cercetările recente sugerează că anumite medicamente și abordări terapeutice pot ajuta la încetinirea progresiei bolii dacă sunt administrate în stadii incipiente. De exemplu, unele tratamente vizate pot încetini acumularea de plăci amiloide în creier, o caracteristică a bolii Alzheimer, și pot proteja astfel funcțiile cognitive pentru mai mult timp.
Citește și: Demența, depistată timpuriu cu ajutorul unei analize de urină. Descoperire de ultimă oră a cercetătorilor
Sursă foto: Shutterstock.
Preluat de la: csid.ro
