Alergiile solare reprezintă o formă comună de alergie, deşi de multe ori ele rămân nerecunoscute din cauză că multe persoane fie nu cred că soarele poate fi inclus într-o listă de posibili alergeni, fie confundă reacţia lor cu arsurile solare.

Doamna doctor Alina Suru, specialist dermatolog, atenţionează că acest tip de alergii există, cea mai comună dintre ele fiind erupţia polimorfă la lumină, care apare odată cu prima expunere la soare puternic în primăvară sau în timpul unei vacanţe petrecute la soare.

Alergie solară este un termen utilizat pentru descrierea unui număr de afecţiuni caracterizate de apariţia unei erupţii pruriginoase ca urmare a expunerii la soare. Cea mai frecvent întâlnită formă de alergie solară este erupţia polimorfă la lumină sau prurigo-ul estival, care apare de obicei odată cu prima expunere la soare din an şi în multe cazuri se ameliorează pe durata verii, odată ce pielea se obişnuieşte cu niveluri mai ridicate de radiaţii UV.

Alergia la soare: semne şi simptome

Semnele şi simptomele ce pot să apară sunt roşeaţă, erupţie, prurit şi se manifestă de obicei la nivelul zonelor fotoexpuse, după minute-ore de la expunere. Erupţia îmbracă diverse forme de la papule şi plăci la papulo-vezicule, bule etc. şi de obicei se dezvoltă în termen de minute până la ore de la expunerea solară. Unii pacienţi pot prezenta, de asemenea, frisoane, dureri de cap, greaţă şi senzaţie generală de disconfort.

“În cazul erupţiei polimorfe la lumină se consideră că în urma expunerii pielii la radiaţiile UV au loc reacţii chimice ce determină denaturarea anumitor compuşi existenţi la nivelul pielii şi care vor avea un rol de alergen. Faţă de acest alergen organismul va dezvolta o reacţie de hipersensibilitate întârziată cu apariţia semnelor şi simptomelor enumerate mai sus”, explică doamna doctor Alina Suru.

Factori de risc în apariţia alergiei la soare

Există anumiţi factori de risc pentru apariţia alergiilor solare, printre care apartenenţa la o anumită rasă (caucazienii), expunerea la anumite substanţe şi apoi la soare (parfumuri, dezinfectanţi), consumul anumitor medicamente (tetracicline, sulfamide, ketoprofen), afecţiuni dermatologice preexistente.

Spre exemplu, existenţa dermatitei va creşte riscul de a avea o alergie la soare, la fel ca şi existenţa unui istoric al acestei afecţiuni în familie.

Dacă unele persoane au o formă ereditară de alergie solară, altele dezvoltă erupţii doar în cazul expunerii la un factor declanşator cum ar fi un medicament sau o plantă (exp. pastarnac).

“Este important de reţinut că alergia la soare nu este totuna cu arsura solară. Alergia la soare se produce atunci când sistemul imunitar al organismului reacţionează la lumină, iar arsurile solare, pe de altă parte, apar atunci când cantitatea de soare sau expunerea la lumina ultravioletă depăşeşte capacitatea pigmentului numit melanină de a proteja pielea”, explică specialistul dermatolog.

Cum poate fi prevenită alergia la soare

Având în vedere că etiologia alergiei la soare nu este cunoscută întotdeauna, prevenţia este cheia.

Este important să se evite expunerea bruscă şi prelungită la soare (mai ales între orele 10 şi 16), fiind recomandată expunerea treptată la lumina solară, astfel încât tegumentul să se poată adapta. În plus, purtarea de îmbrăcăminte adecvată – de preferat ţesături cu protecţie UV – şi pălării pot ajuta la protejarea pielii împotriva radiaţiilor ultraviolete. 

„Aplicarea de cremă fotoprotectoare (cu SPF minim 30) şi reaplicarea la fiecare 2 ore în cazul unei expuneri prelungite la soare, sau chiar mai des dacă înotăm sau transpirăm abundent, este absolut necesară pentru a minimiza daunele produse de radiaţiile UV. Nu trebuie să uităm de utilizarea de emoliente pentru a preveni iritaţia determinată de uscăciunea pielii”, recomandă doamna doctor Alina Suru.

În cazul în care anumite medicamente pe care le luaţi pot avea efect fotosensibilizant este esenţială consultarea medicului înaintea expunerii la soare.

Diagnosticarea alergiei la soare

Dermatologul este cel care poate oferi un diagnostic corect şi indica tratamentul potrivit pentru acest grup de afecţiuni. De obicei, diagnosticul este pus în urma examenului clinic şi al anamnezei, dar în anumite situaţii medicul dermatolog poate recomanda efectuarea unor investigaţii suplimentare.

“Testarea la lumina ultravioletă sau fototestarea, care verifică reacţia pielii la anumite lungimi de undă ale luminii UV şi poate ajuta la stabilirea tipului de alergie cutanată, reprezintă o variantă pentru diagnosticarea alergiei solare. Această tehnică are, însă, o serie de limitări. O alternativă este testarea fotopatch, care face diagnosticul între dermatita fotoalergică şi dermatita de contact. Analizele de sânge şi biopsia cutanată pot fi recomandate dacă medicul suspectează o dermatoză fotoagravată, precum lupusul, şi nu doar o alergie solară”, explică specialistul dermatolog.

Aşadar, deşi există anumiţi factori de risc care ne predispun la dezvoltarea unei alergii solare, ne putem bucura pe deplin de sezonul cald fără a ne confrunta cu o afecţiune a pielii prin respectarea unor reguli de bază privind expunerea la soare.