O simplă plimbare prin parc, o drumeție prin pădure sau chiar câteva ore petrecute într-o grădină pot fi suficiente pentru a intra în contact cu o căpușă. Deși sunt foarte mici și, de multe ori, trec neobservate, aceste arahnide pot transmite o serie de boli infecțioase, cea mai cunoscută fiind boala Lyme.

Din fericire, nu orice căpușă este infectată și nu orice mușcătură duce la îmbolnăvire. Cu toate acestea, este important să știi cum recunoști o căpușă, cum trebuie îndepărtată și în ce situații este necesar să mergi la medic.

Citește și: Cum arată mușcătura de căpușă. Semnele care o deosebesc de înțepătura de țânțar

Specialiștii subliniază că, în multe cazuri, riscul de transmitere a bacteriilor poate fi redus considerabil dacă parazitul este îndepărtat corect și cât mai repede după fixarea pe piele.

Deși sunt adesea confundate cu insectele, căpușele fac parte din clasa arahnidelor, aceeași din care fac parte și păianjenii.

Există sute de specii în întreaga lume, însă în Europa cea mai frecvent întâlnită este Ixodes ricinus, cunoscută și sub denumirea de căpușa de pădure. Aceasta poate transmite bacterii, virusuri și paraziți, însă nu toate exemplarele sunt purtătoare de agenți patogeni.

Căpușele nu sar și nu zboară. Ele așteaptă pe firele de iarbă, tufișuri sau vegetație joasă până când un animal sau un om trece prin apropiere. În acel moment, se agață de haine sau de piele și caută un loc potrivit pentru a se fixa.

Dimensiunea unei căpușe diferă în funcție de stadiul de dezvoltare și de cantitatea de sânge pe care a ingerat-o.

Înainte de hrănire, o căpușă adultă poate avea doar 2-4 milimetri și este de culoare brună sau brun-negricioasă. După ce se hrănește, abdomenul ei se mărește considerabil și poate ajunge la dimensiunea unui bob de mazăre, căpătând o culoare gri-albăstruie.

La o examinare atentă se pot observa cele opt picioare specifice arahnidelor și partea anterioară, prin care se fixează în piele.

Mulți oameni confundă căpușa cu o aluniță, o crustă sau un mic neg. Diferența este că parazitul este atașat de piele și poate fi observat în relief, iar în unele cazuri picioarele sunt vizibile.

Căpușele preferă zonele calde, umede și mai puțin expuse.

La adulți, cele mai frecvente localizări sunt:

La copii, căpușele sunt întâlnite mai frecvent pe scalp, după urechi și în zona gâtului, deoarece aceștia sunt mai aproape de vegetația joasă.

De cele mai multe ori, nu.

În timpul fixării, căpușa secretă substanțe cu efect ușor anestezic și anticoagulant, motiv pentru care multe persoane nu simt absolut nimic.

Acesta este și motivul pentru care parazitul poate rămâne atașat ore sau chiar zile fără să fie observat.

Uneori apare doar o mică zonă roșie în jurul locului de înțepătură, însoțită de mâncărime discretă.

În cazul bolii Lyme, bacteria Borrelia burgdorferi nu este transmisă imediat după fixarea căpușei.

Studiile arată că riscul de transmitere crește pe măsură ce parazitul rămâne atașat de piele și începe să se hrănească. În multe cazuri, sunt necesare peste 24 de ore pentru ca riscul să devină semnificativ, deși acesta poate varia în funcție de specie și de agentul patogen implicat.

De aceea, verificarea atentă a pielii după ieșirile în natură și îndepărtarea rapidă a căpușei sunt măsuri foarte importante.

Îndepărtarea trebuie făcută cât mai curând posibil, folosind o pensetă cu vârf subțire sau un dispozitiv special pentru căpușe.

Parazitul trebuie prins cât mai aproape de suprafața pielii, fără a apăsa abdomenul, apoi tras ușor și constant, perpendicular pe piele. Nu este necesară rotirea lui.

După îndepărtare, locul trebuie spălat cu apă și săpun și dezinfectat.

Este recomandată și spălarea mâinilor.

În trecut circulau numeroase metode populare de îndepărtare a căpușelor, însă multe dintre ele sunt contraindicate.

Nu este recomandat:

Aceste metode pot determina eliminarea conținutului intestinal al căpușei în piele și pot crește riscul de transmitere a unor agenți infecțioși.

Uneori, după îndepărtare, poate rămâne în piele o mică parte din aparatul bucal.

De regulă, aceasta nu mai poate transmite infecții, deoarece corpul căpușei a fost deja îndepărtat.

Organismul o poate elimina singur în câteva zile, similar unei mici așchii. Totuși, dacă zona devine foarte inflamată, dureroasă sau apar secreții, este recomandată evaluarea medicală.

În multe situații, căpușa poate fi îndepărtată acasă fără probleme.

Totuși, este indicat să mergi la medic dacă:

În aceste situații, medicul poate îndepărta căpușa în condiții sterile și poate evalua dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Nu în toate cazurile.

Administrarea preventivă de antibiotice nu este recomandată după orice mușcătură de căpușă.

Medicul poate lua în considerare profilaxia antibiotică doar în anumite situații bine definite, cum ar fi existența unui risc crescut de transmitere a bolii Lyme, în funcție de specie, durata de atașare și zona geografică.

Tratamentul se stabilește întotdeauna individual și nu trebuie început fără recomandare medicală.

În următoarele săptămâni după mușcătură este important să urmărești apariția unor simptome precum:

Eritemul migrator este unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Lyme și poate apărea la câteva zile sau chiar câteva săptămâni după mușcătură.

Dacă observi o astfel de leziune sau apar simptome sugestive, este necesar un consult medical cât mai rapid.

Prevenția rămâne cea mai eficientă metodă.

Atunci când mergi în zone cu vegetație abundentă este recomandat:

Un duș făcut în primele două ore după întoarcerea din natură poate facilita observarea și îndepărtarea rapidă a eventualelor căpușe care încă nu s-au fixat.

Mușcătura de căpușă nu înseamnă automat boala Lyme sau o altă infecție, însă nu trebuie ignorată. Identificarea rapidă a parazitului, îndepărtarea lui corectă și monitorizarea atentă a simptomelor în următoarele săptămâni sunt cele mai importante măsuri pentru reducerea riscului de complicații.

În cele mai multe cazuri, căpușa poate fi scoasă acasă în siguranță, dar dacă este fixată într-o zonă dificilă, nu poate fi îndepărtată complet sau apar semne de infecție ori simptome sugestive pentru boala Lyme, consultul medical este esențial.

Foto: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro