În viață, multe lucruri vin la pachet cu instrucțiuni: ce buton să apeși, unde să te adresezi sau cum să procedezi. Însă venirea pe lume a unui copil nu este însoțită de niciun ghid. Odată cu nașterea bebelușului apar zeci de întrebări noi, iar multe dintre ele nu țin de scutece, alimentație sau alegerea grădiniței, ci de responsabilități, limite, bani și așteptări. Astfel, colegele noastre de pe ru.diez.md au discutat cu psihologa pentru copii și doctora în psihologie Tatiana Kozman despre conversațiile care merită să fie purtate între parteneri înainte de nașterea copilului și despre motivele pentru care acestea nu ar trebui amânate.

În opinia psihologei, este imposibil să te pregătești complet pentru orice, inclusiv pentru venirea pe lume a unui copil, deoarece există întotdeauna factori care pot apărea pe neașteptate și pot schimba cursul lucrurilor. Astfel, „este important să fii pregătit(ă) nu atât pentru schimbările exterioare, cât pentru transformările interioare”.

Totodată, potrivit specialistei, un alt semn că un cuplu este pregătit pentru copii îl reprezintă nivelul de maturitate al relației. Acesta se reflectă în capacitatea partenerilor de a gestiona conflictele în mod constructiv, de a se adapta la schimbarea rolurilor și de a ajunge la compromisuri.

O recomandare pentru cuplurile care planifică un copil este să se întrebe dacă sunt pregătite să renunțe, măcar pentru o perioadă, la somnul odihnitor, la mesele luate în liniște, la călătorii, la ieșirile de seară și la timpul petrecut împreună. De asemenea, un îndemn ar fi ca ambii parteneri să își răspundă cu sinceritate dacă sunt dispuși să aloce o parte semnificativă din buget pentru lucruri care se consumă rapid și nu pot fi returnate, păstrându-și în același timp căldura emoțională, empatia, motivația și satisfacția față de viață.

„Dacă astfel de fantezii nu trezesc teamă sau groază, ci, dimpotrivă, un sentiment de acceptare și convingerea că cei doi vor face față împreună oricăror dificultăți, atunci se poate vorbi despre o potențială pregătire a partenerilor pentru venirea pe lume a unui copil”, menționează Tatiana.

După cum subliniază psihologa, o persoană începe să-și formeze o imagine despre rolul de părinte cu mult înainte de a se gândi la propriii copii. Această imagine se conturează încă din copilărie – prin jocuri, observarea adulților și reflecții asupra felului în care ar dori să devină părinte în viitor.

Înainte de a planifica un copil însă, este esențial ca fiecare partener să-și definească motivația de a deveni părinte și apoi să o discute cu partenerul său. Motivele pot fi complet diferite.

„Pentru unii, poate fi dorința de a se separa definitiv de părinți și de a dobândi statutul de adult: «Părinții mei mă vor considera adult abia atunci când voi deveni eu însumi părinte». Pentru alții, este important statutul de membru «de drept» al societății: «Toți cunoscuții mei au copii, deci și eu trebuie să am» sau «Am deja atâția ani, iar eu încă nu am copii». Alte motive pot include dorința de a-și satisface propriile nevoi, de exemplu speranța că «la bătrânețe cineva îmi va aduce un pahar cu apă», sau dorința de a scăpa de presiunea socială, atunci când cei din jur întreabă constant despre copii”, spune specialista.

Motivația care stă la baza deciziei de a avea un copil determină modul în care îl veți crește și felul în care vă veți comporta în rolul de părinte. Astfel, cea mai potrivită formă de motivație este considerată a fi aceea de „a da viață unui nou om și a-l însoți pe parcursul etapelor vieții sale”.

Potrivit psihologei, înainte de a planifica și de a naște un copil, partenerii ar trebui să discute deschis despre mai multe aspecte.

# Viziunea asupra educației copilului. Potrivit specialistei, fiecare partener are, de regulă, cel puțin două modele de educație. Primul este influențat de propria familie și de relația avută cu părinții, iar al doilea se formează prin observarea altor familii. De aceea, încă înainte de nașterea copilului este important să vă aliniați principiile de educație. De exemplu, dacă veți folosi recompense sau pedepse, ce considerați esențial pentru dezvoltarea copilului, până la ce vârstă veți limita utilizarea gadgeturilor, câte jucării considerați necesare la diferite etape de vârstă și dacă sunteți pregătiți să învețe noi modalități de a interacționa cu copilul pe măsură ce acesta crește.

# Aspectele sociale ale creșterii copilului. Una dintre cele mai oportune întrebări este în ce măsură familia extinsă va participa la creșterea copilului, adică rolul bunicilor și al altor rude. De asemenea, este bine să discutați dacă copilul va merge la grădiniță sau va fi îngrijit acasă, ce tip de școală va urma și în ce măsură sunteți dispuși să acceptați ajutor din partea rudelor sau a specialiștilor.

# Relațiile dintre parteneri. Este util să stabiliți din timp cum veți diviza responsabilitatea în cazul apariției unor conflicte. De exemplu, dacă apar neînțelegeri între voi, cu bunicii copilului sau chiar conflicte între copii pe terenul de joacă. Totodată, este util să discutați cum vă veți exprima emoțiile, atât cele pozitive, cât și cele negative, și cum intenționați să gestionați astfel de situații.

# Sănătatea fizică și psihică a copilului și a părinților. Este recomandat să discutați despre modul în care veți avea grijă de sănătatea întregii familii și cum veți reacționa în cazul unor dificultăți medicale sau emoționale.

# Relația intimă. Discutați din timp cum veți gestiona eventualele schimbări care pot apărea în viața sexuală după venirea copilului.

# Responsabilitățile casnice. Este important să stabiliți și cine se va ocupa de treburile gospodărești și cum vă veți sprijini reciproc dacă unul dintre parteneri nu își va putea îndeplini responsabilitățile din diferite motive.

# Modul în care va avea loc nașterea. Nașterea poate avea loc în diferite formule, inclusiv fără însoțitor, în prezența partenerului sau în prezența unei alte persoane apropiate. E necesar să discutați din timp ce opțiune vi se potrivește cel mai bine. Psihologa subliniază că acest subiect este un exemplu clasic al întâlnirii unor nevoi diferite. Femeia poate avea nevoie de sprijin emoțional și de un sentiment de siguranță, în timp ce bărbatul poate resimți teamă față de necunoscut, lipsă de control sau teama unei experiențe traumatizante. De aceea, contează ca discuția să pornească de la emoțiile și temerile fiecăruia, fără presupunerea că unul dintre parteneri „este obligat” să procedeze într-un anumit fel. Dacă opiniile diferă, un compromis poate fi ca partenerul să fie prezent doar într-o anumită etapă a nașterii. De asemenea, merită discutate din timp și aspectele practice: cine ce face atunci când încep contracțiile, cum va fi organizată deplasarea la maternitate și de ce fel de sprijin are nevoie fiecare partener în acel moment.

# Aspectele financiare. Discutați cum va fi organizată viața financiară a familiei în perioada în care unul dintre parteneri se va dedica îngrijirii bebelușului. Cine va asigura principalul venit al familiei? Cum va fi împărțit bugetul, astfel încât să acopere nu doar cheltuielile obligatorii, ci și nevoile personale, timpul de odihnă și micile bucurii ale fiecăruia? Chiar dacă această conversație poate părea incomodă, ea poate preveni acumularea frustrărilor, sentimentului de nedreptate și a tensiunilor care pot apărea mai târziu în relație.

Psihologa subliniază că discuția despre concediul de îngrijire a copilului nu este o chestiune de interes material, ci o dovadă de maturitate și grijă reciprocă. Este, într-un fel, un test al capacității partenerilor de a construi și de a menține o relație pe termen lung. De aceea, această conversație nu ar trebui amânată: „În psihologia prenatală, această etapă este considerată esențială pentru prevenirea depresiei postnatală la femei și a crizelor de cuplu care pot apărea în primii ani de viață ai copilului”.

De asemenea, specialista afirmă că una dintre cele mai frecvente greșeli este presupunerea că, după nașterea copilului, femeia trebuie automat să intre în concediul de îngrijire și să preia cea mai mare parte a responsabilităților legate de creșterea bebelușului. Totuși, această abordare nu este întotdeauna cea mai potrivită. Mult mai important este ca partenerii să rămână flexibili și să fie pregătiți să își revizuiască înțelegerile, deoarece circumstanțele de viață se pot schimba și nu toate situațiile pot fi anticipate. „Este important să discutați din timp cine, în ce etapă și ce tip de responsabilitate va prelua în principal – financiară, emoțională, organizatorică sau de altă natură – precum și dacă veți apela la ajutor din exterior, de exemplu din partea unei bone sau a bunicilor”, conchide Tatiana.

Puteți alege orice alt model de organizare care se potrivește cel mai bine familiei voastre. Important este ca ambii parteneri să se simtă în siguranță din punct de vedere financiar: femeia să își păstreze sentimentul de autonomie, iar bărbatul să nu simtă că este redus doar la rolul de susținător financiar. „Pentru ca discuțiile despre bani să nu se transforme în reproșuri, acuzații sau resentimente, recomand o abordare bazată pe spiritul de echipă. Cu alte cuvinte, partenerii ar trebui să stabilească împreună cum vor reacționa și cum vor comunica atunci când situația financiară a familiei se va schimba.”

Un alt aspect relevant de menționat este înțelegerea faptului că concediul de îngrijire a copilului nu este o vacanță în sensul obișnuit al cuvântului. Este o activitate solicitantă, atât fizic, cât și emoțional, care necesită timp pentru odihnă și recuperare. De aceea, partenerii trebuie să discute din timp despre posibilitatea unor pauze regulate și a unor zile libere pentru părintele care petrece cea mai mare parte a timpului cu copilul. Contează să nu se uite faptul că ambii parteneri sunt părinți. Responsabilitățile legate de îngrijirea și creșterea copilului pot fi împărțite echitabil și ambii ar trebui să participe activ la educația și dezvoltarea acestuia.

În primul rând, trebuie să înțelegeți că diferențele de opinie privind educația copilului sunt absolut firești. Sunteți două persoane diferite, fiecare crescând într-o familie cu propriile reguli, valori și experiențe.

Atunci când se gândesc la rolul de părinte, oamenii tind, fără să își dea seama, să urmeze una dintre aceste strategii:

#1. repetarea modelului parental – aplicarea regulilor și principiilor după care au fost crescuți, considerându-le singurele corecte;
#2. modelul opus – alegerea unei abordări complet diferite, ca reacție la greșelile părinților sau experiențele negative trăite în copilărie;
#3. modelul de sinteză – construirea unei abordări flexibile și personalizate, bazate atât pe experiența proprie, cât și pe cunoștințe noi, adaptată nevoilor fiecărei familii și fiecărui copil.

„Atunci când doi oameni cu experiențe de viață diferite își întemeiază o familie, este inevitabil să apară diferențe de opinie în ceea ce privește educația copilului. Pentru copil, aceste diferențe nu reprezintă un pericol atât timp cât nu se transformă în conflicte permanente, violență psihologică sau încercări ale unuia dintre părinți de a-l discredita pe celălalt în ochii copilului”, menționează psihologa.

În general, specialista afirmă că subiectele pe care viitorii părinți ar trebui să le discute înainte de nașterea copilului sunt numeroase și că este imposibil să ajungeți la un consens în privința fiecărui aspect – lucru perfect normal. Mai mult decât atât, responsabilitatea pe care o presupune venirea pe lume a unui copil poate provoca anxietate și îndoieli.

Totuși, anume astfel de conversații vă vor ajuta să înțelegeți dacă sunteți capabili să negociați, să vă ascultați reciproc și să găsiți împreună soluții la problemele care apar. În esență, acest proces vă va ajuta să conștientizați mai bine amploarea responsabilității pe care o implică nașterea și creșterea unui copil. Iar pentru a evita provocările care pot apărea pe parcurs, este esențial să comunicați deschis. „Parentalitatea este întotdeauna un proces creativ, care necesită flexibilitate, gândire critică și cunoștințe de bază despre psihologia copilului și psihologia dezvoltării. De aceea, îi încurajez mereu pe viitorii și actualii părinți să se informeze și să se aprofundeze în aceste domenii.”

Preluat de la: diez.md