De câte ori ai evitat să mergi la toaletă doar pentru că erai departe de casă sau întrucât condițiile din WC-urile publice nu erau tocmai decente? Potrivit datelor din noiembrie 2025, publicate de către Organizația Mondială a Sănătății în contextul Zilei Mondiale a Toaletei, 3,4 miliarde de oameni încă trăiesc fără o toaletă sigură. Pe de o parte, psihologii precizează că evitarea utilizării toaletelor publice funcționează mai degrabă ca un mecanism de protecție împotriva anxietății, pe de alta – nefrologii (medicii specializați în diagnosticarea, tratamentul și gestionarea bolilor de rinichi, infecțiilor urinare) spun că retenția urinară poate cauza o serie de boli și complicații medicale.

Amânarea de a merge la toaletele publice provine adesea din cauza rușinii. Psihologa Victoria Romanciuc precizează că aceasta este unica emoție socială învățată, care se dezvoltă în relația cu mediul și cu mesajele primite în copilărie. „Încă de mici ni se transmite că funcțiile fiziologice sunt intime, că «nu se discută» și că trebuie strict controlate. Chiar dacă aceste mesaje au avut rol educativ, ele pot lăsa în urmă convingerea că propriul corp este ceva rușinos. Din perspectivă psihoterapeutică, toaleta devine un spațiu simbolic în care se activează vulnerabilitatea și nevoia de control.”

Potrivit specialistei, mersul la o toaletă publică înseamnă, pentru câteva momente, pierderea controlului asupra unei experiențe profund personale. Acest lucru ar putea reactiva frici vechi legate de expunere, judecată sau respingere.

Chiar dacă uneori nevoia de a merge la toaletă devine urgentă, mulți dintre noi evităm toaletele publice. Victoria explică de ce: mintea noastră anticipează scenarii neplăcute – lipsa de intimitate, zgomotele, mirosurile, murdăria sau teama de a fi observați. În momentul în care ne gândim la ele, corpul reacționează ca și cum aceste lucruri s-ar întâmpla deja. De asemenea, psihologa accentuează că anxietatea se manifestă și la nivel corporal, nu doar mental. Potrivit ei, atunci când se activează sistemul nervos de alertă, reflexele fiziologice normale pot fi blocate. În rezultat avem o situație frustrantă, în care nevoia este reală, dar corpul pur și simplu „nu răspunde”.

Studiile recente despre anxietatea de toaletă arată că evitarea reduce disconfortul pe termen scurt, dar întărește frica pe termen lung, consolidând un cerc vicios al anxietății.

Victoria Romanciuc, psihologă

Anxietatea nu vine doar din interior, ci e amplificată și de presiunea socială. Victoria spune că aceasta influențează puternic felul în care trăim experiențele legate de toaletele publice. „Chiar dacă rațional știm că ceilalți sunt preocupați de propriile nevoi, sistemul emoțional reacționează ca și cum am fi evaluați constant. Acest fenomen este cunoscut în psihologie ca anxietate de evaluare socială.” Nu în ultimul rând, specialista atenționează că normele culturale legate de decență, curățenie și control corporal pot crește teama de a fi perceput ca nepoliticos, neigienic sau inadecvat. Cercetările efectuate de către Universitatea Swinburne din Australia arată că teama de a fi auzit sau observat în timpul utilizării toaletelor publice este direct asociată cu niveluri crescute de anxietate și cu evitarea acestor spații. Alte studii relevante domeniului demonstrează că, pentru unele persoane, anticiparea anxietății devine mai intensă decât disconfortul fizic propriu-zis, ceea ce explică de ce evitarea persistă chiar și în situații de urgență.

Igiena joacă și ea un rol important în felul în care ne raportăm la toaletele publice, dar nu e doar o chestiune obiectivă, subliniază experta. În opinia ei, creierul reacționează puternic la ideea de murdărie sau contaminare. Motivul ține de faptul că dezgustul este un mecanism biologic de protecție. Cercetările lui Paul Rozin indică faptul că reacțiile de dezgust pot fi declanșate nu doar de pericole reale, ci și de percepții sau anticipări, mai ales în contextul anxietății. „Chiar și o toaletă obiectiv curată poate fi percepută ca nesigură atunci când mintea este deja în stare de alertă. Pentru mulți oameni toaleta de acasă este asociată cu siguranța, intimitatea și controlul, în timp ce toaletele publice devin simbolic locuri ale pierderii controlului.”

La nivelul corpului evitarea toaletelor publice duce, inevitabil, la retenția urinării. Nefrologa Cornelia Cornea atrage atenția că această reținere cauzează senzația de disconfort, crește riscul de infecții (dacă urina stagnează și nu golește complet vezica) și disfuncții de golire. Ea nu recomandă obiceiul constant de „a nu urina”, deoarece riscul de infecție urinară doar pentru că ai stat pe un colac de toaletă este foarte mic pentru o persoana sănătoasă. „Studiile arată că, deși suprafețele și aerul din toalete pot fi contaminate, cazurile dovedite epidemiologic în care o boală a pornit direct de la colacul toaletei sunt rare. Factorii care cresc riscul sunt: contact direct al uretrei cu materialul contaminat, atingerea feței/uretrei cu mâini murdare, medii cu microorganisme rezistente.”

Transmiterea infecțiilor urinare prin contactul cu colacul de toaletă sau cu alte suprafețe ar fi posibilă doar în cazuri extreme: contact direct cu secreții infectate, plăgi deschise, utilizarea nepotrivită urmată de introducerea bacteriilor în uretră. Cornelia menționează că principalele boli urinare cu care ne putem infecta în urma utilizării toaletelor publice ar putea fi infecțiile vezicii urinare, uretrita sau pielonefrita. Din punct de vedere practic, specialista lămurește că uretra nu stă în contact cu colacul, iar pielea intactă împiedică majoritatea germenilor.

Deși riscul de infectare este minim, Cornelia spune că sunt câteva semne timpurii ale unei infecții urinare care ar trebui să trimită pacientul la medic:
# urinare dureroasă;
# nevoie frecventă de a urina, în cantități mici;
# urină tulbure sau cu miros puternic, uneori cu sânge;
# durere/jenă în zona pelvină sau lombară;
# febră, frisoane, stare generală alterată.

Locația, de asemenea, influențează nivelul riscului de a dobândi o infecție urinară. Potrivit expertei, spitalele sunt cele care pot avea un risc mai mare de germeni rezistenți. „Toaletele din centrele comerciale, școli, gări, restaurante pot fi contaminate, dar de obicei conțin tulpini comune și cu risc mai mic pentru persoanele sănătoase. Igiena, frecvența curățeniei, ventilarea și prezența persoanelor bolnave influențează riscul.” În asemenea cazuri cele mai vulnerabile ar fi femeile. În primul rând, din punct de vedere anatomic, ele sunt cel mai frecvent afectate de infecțiile urinare.

„Uretra femeii este mult mai scurtă decât la bărbat, iar distanța pe care trebuie să o parcurgă bacteriile până la vezică este mai mică. În plus, proximitatea anus-vagin-uretră, modificările hormonale și anumite practici (șervețele folosite greșit, unele metode contraceptive) cresc riscul. Totodată, cabinele închise la femei pot crește riscul de a sta prea mult în poziții incomode pentru a evita colacul, ceea de duce la golirea incompletă a vezicii urinare.”

Cornelia Cornea, nefrologă

Tocmai pentru a evita atingerea de colacul toaletei, unele persoane recurg la metode de protecție. De exemplu, îl acoperă cu hârtie igienică. „Majoritatea hârtiei sau foliilor subțiri pentru colac oferă confort psihologic, dar protecția reală este limitată. Materialul este poros, se poate umezi rapid și nu asigură izolare completă față de suprafață”, explică Cornelia.

Pentru a face experiența utilizării toalete publice mai sigură, medica vine cu câteva sugestii:
# spălatul corect pe mâini cu apă și săpun sau folosirea unui dezinfectant pe bază de alcool;
# evitați atingerea feței/uretrei înainte de a vă spăla mâinile;
# dacă evitați colacul de toaletă, nu urinați frecvent „în suspensie” (fără a vă așeza), deoarece această poziție poate duce la golirea incompletă a vezicii, este mai sănătos să vă așezați corect pe colac;
# evitați uscătoarele cu jet de aer dacă aveți un sistem imunitar slăbit, folosiți în schimb prosoape de hârtie dacă sunt disponibile.

Cornelia Cornea atrage atenția și la calitatea întreținerii și curățeniei unei toalete publice din punct de vedere urologic. „Curățenia frecventă, dezinfecția suprafețelor frecvent atinse (butoane, robinete), ventilația bună și întreținerea sistemului de canalizare reduc semnificativ riscul de contaminare și pot scădea transmiterea agenților rezistenți.”

În fiecare an 1,4 milioane de oameni mor din cauza accesului insuficient la apă, canalizare și igienă. Aceleași date ne arată că în fiecare zi aproximativ 1.000 de copii sub cinci ani mor din cauza bolilor legate de accesul limitat la apă, canalizare și igienă.

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai populare și actuale știri de pe #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalele noastre de Telegram: RO și RU.

Preluat de la: diez.md