Anterior, v-am explicat ce tipuri de vaccinuri obligatorii există în Republica Moldova și cum arată calendarul de vaccinare pentru copii, iar în acest material am decis să ne concentrăm pe modul de funcționare a vaccinurilor și pe importanța acestora. Alina Istrate, medică alergologă-imunologă, ne-a răspuns la toate întrebările pe care, mai devreme sau mai târziu, și le pun părinții. Inclusiv, a clarificat motivele pentru care copii nevaccinați nu au voie să frecventeze grădinița și școala.

Potrivit medicei, vaccinarea este una dintre cele mai eficiente măsuri de sănătate publică din istorie. Datorită vaccinurilor, milioane de vieți au fost salvate, iar speranța de viață a crescut la nivel global. „Conform datelor prezentate de Organizația Mondială a Sănătății, în ultimele cinci decenii, vaccinurile esențiale au salvat cel puțin 154 de milioane de vieți și au contribuit la o scădere cu circa 40 % a mortalității infantile”, subliniază tânăra.

Medica lămurește că vaccinurile imită o infecție, determinând sistemul imunitar al copilului să reacționeze și să se pregătească pentru o eventuală întâlnire reală cu agentul infecțios, fără a provoca boala propriu-zisă.

„Practic, un vaccin conține componente inofensive sau atenuate ale unui microb (numite antigene) – de exemplu, o formă slăbită sau inactivată a virusului/bacteriei ori fragmente specifice. Odată administrat vaccinul, sistemul imunitar al copilului recunoaște acele antigene ca fiind străine și declanșează un răspuns defensiv. În timpul acestui proces, copilul poate avea, uneori, reacții minore, semn că organismul «lucrează» și că imunitatea a fost activată. Cel mai des, poate fi o febră ușoară sau durere locală la locul injecției.”

Celulele imunitare (în special limfocitele) produc anticorpi specifici împotriva antigenelor din vaccin și activează alte mecanisme de apărare. După ce antigenul introdus de vaccin este eliminat, rămân în circulație celule de memorie. Astfel, dacă mai târziu copilul este expus la agentul infecțios real, sistemul său imunitar îl recunoaște imediat și poate lupta mult mai eficient și rapid, prevenind boala sau diminuând severitatea acesteia.

„Cu alte cuvinte, vaccinul învață organismul cum să se apere, fără ca al vostru copil să sufere consecințele grave ale infecției naturale. Protecția indusă de vaccin apare, de regulă, la câteva săptămâni după administrare (deoarece corpul are nevoie de timp pentru a forma imunitatea) și poate dura ani sau chiar toată viața.”

Potrivit medicei, există două motive principale pentru care copiii sunt mai vulnerabili. În primul rând, aceștia au un sistem imunitar în maturizare, care nu și-a dezvoltat încă pe deplin capacitatea de apărare. Nou-născuții beneficiază temporar de anticorpi materni transmiși prin placentă și lapte matern, dar aceștia dispar după câteva luni. Abia la șapte-opt ani, sistemul imun ajunge la maturitate.

„Un alt motiv este lipsa expunerii anterioare la majoritatea microbilor. Adulții, de-a lungul vieții, au fost deja infectați sau vaccinați pentru multe boli, dezvoltând imunitate parțială sau totală. În schimb, copilul mic întâlnește pentru prima dată virusuri și bacterii comune, iar la prima expunere, riscul de îmbolnăvire este maxim, neavând deja imunitate.”

Imunitatea colectivă, numită și imunitate de grup, reprezintă protecția indirectă a întregii comunități împotriva unei boli infecțioase, obținută atunci când o proporție suficient de mare a populației este imunizată (prin vaccinare sau boală naturală).

„Dacă majoritatea oamenilor dintr-o comunitate este imună la o anumită boală contagioasă, lanțul de transmitere a agentului infecțios este întrerupt. Astfel, chiar și cei nevaccinați sau susceptibili (de exemplu, persoane cu contraindicații medicale la vaccin) beneficiază de protecție, pentru că boala nu mai ajunge până la ei. Pur și simplu nu mai găsește suficiente gazde receptibile ca să circule”, explică medica.

Imunitatea de grup se formează în principal prin vaccinarea în masă. Atunci când o proporție foarte mare din populație primește un vaccin eficient, numărul persoanelor susceptibile scade drastic, iar un caz izolat de boală nu poate declanșa un focar. Imunitatea colectivă se poate atinge uneori și după trecerea prin boală a multor oameni, însă acest mod implică îmbolnăviri și decese.

„Pragul exact necesar pentru imunitatea colectivă variază în funcție de boală, depinzând de cât de contagios este agentul infecțios. Spre exemplu, în cazul rujeolei – care este extrem de contagioasă – se estimează că aproximativ 95 % din populație trebuie vaccinată ca să se prevină transmiterea susținută a virusului. Pentru poliomielită, un virus mai puțin contagios, pragul de imunitate de grup este de circa 80 %. Când aceste proporții sunt atinse sau depășite, boala devine rară și apariția unor cazuri izolate nu duce la epidemii.”

Potrivit tinerei, în Republica Moldova, Programul Național de Imunizare urmează recomandările OMS și ale experților în sănătate publică, țintind o acoperire vaccinală de cel puțin 95 % pentru principalele vaccinuri din calendar.

Când un număr semnificativ de părinți aleg să nu-și vaccineze copiii fără o justificare medicală, acoperirea vaccinală scade sub pragul critic al imunității colective. În aceste condiții, protecția de grup slăbește sau se poate pierde, iar bolile contagioase pot reveni în forță. Medica afirmă că, în cazul în care există mai mulți copii neimunizați într-o comunitate, există și mai multe șanse ca un agent patogen introdus din exterior să găsească teren fertil de transmitere de la unul la altul, ducând la focare ce altfel ar fi fost prevenite.

„Un exemplu actual este rujeola. Este nevoie de circa 95 % vaccinare pentru a preveni răspândirea comunitară. Dacă rata scade chiar și cu câteva procente sub acest nivel, imunitatea de grup devine fragilă. Studiile arată că chiar și mici scăderi ale acoperirii vaccinale pot duce la creșterea riscului de epidemii de mari dimensiuni. De altfel, revenirea rujeolei în mai multe țări europene în ultimii ani s-a datorat exact scăderii vaccinării sub nivelul critic. Virusul a circulat din nou provocând mii de îmbolnăviri, spitalizări și chiar decese.”

Cel mai mult depind de imunitatea colectivă:
# sugarii prea mici pentru a fi vaccinați;
# persoanele (copiii și adulții) cu sistem imunitar slăbit sau boli cronice grave;
# persoanele cu alergii severe la componentele vaccinului;
# vârstnicii și alți pacienți la care vaccinul poate fi mai puțin eficient.

„Pe lângă aceste categorii, imunitatea de grup protejează pe oricine care nu a apucat încă să fie vaccinat complet. De exemplu, copiii aflați în cursul schemei de vaccinare (cu o doză administrată din cele două sau trei necesare) au și ei nevoie ca restul comunității să fie imunizat, până își finalizează schema și devin pe deplin protejați”, subliniază tânăra.

Medica menționează că un copil nevaccinat introdus într-o colectivitate reprezintă un risc atât pentru propria persoană, cât și pentru colegii săi. În primul rând, acel copil are șanse mult mai mari să se îmbolnăvească atunci când în jur circulă o boală infecțioasă. Iar odată îmbolnăvit, copilul nevaccinat devine o sursă de infecție. Adică poate transmite boala altor copii, declanșând un focar. „Practic, un singur caz poate aprinde «scânteia» unei epidemii, întrucât chiar și copiii vaccinați nu sunt complet feriți de risc.”

Totodată, riscul pentru colectivitate este amplificat dacă printre colegi există copii vulnerabili (cu imunodeficiențe sau afecțiuni care nu permit vaccinarea). Un copil nevaccinat, dacă se îmbolnăvește, poate infecta acești colegi fragili, la care boala poate fi deosebit de severă.

„La fel, riscul se extinde și dincolo de sala de clasă. Părinții, bunicii sau alte persoane cu care elevii sunt în contact pot fi la rândul lor expuși dacă apare un caz într-o comunitate școlară.”

Cu toate acestea, conform reglementărilor din Republica Moldova, în cazul în care un copil nu a putut fi vaccinat din anumite motive medicale (contraindicații temporare sau permanente), tânăra spune că accesul lui la grădiniță sau școală este posibil. Pentru aceasta e necesară prezentarea unor documente medicale oficiale care să justifice situația.

# Evaluare medicală și aviz de la medicul de familie (și specialist, dacă e cazul). Părinții trebuie să obțină de la medicul de familie al copilului un certificat medical care atestă starea vaccinală și motivele medicale ale nevaccinării. Acest document specifică exact ce vaccinuri nu au fost făcute și din ce motiv. În situații complexe, medicul de familie se consultă cu medici specialiști de profil (imunolog, infecționist, alergolog) pentru evaluarea riscurilor infecțioase și confirmarea contraindicației.

# Recomandare privind frecventarea colectivității. În același certificat sau într-un document adițional, medicul trebuie să includă recomandările privind posibilitatea frecventării colectivității. Adică să precizeze dacă, în starea lui, copilul poate merge în siguranță la grădiniță/școală și în ce condiții. De exemplu, un copil cu contraindicație permanentă la ujeolă, oreion și rubeolă poate fi admis, medicul argumentând că riscul este controlat atâta timp cât ceilalți copii sunt vaccinați. Dacă riscul e considerat mare (de exemplu, o epidemie în curs), se poate recomanda ca acel copil să învețe online temporar.

„Copiii care, din diverse motive (de exemplu, au avut o boală care a dus la amânarea temporară a unor vaccinuri sau au început vaccinarea mai târziu), nu sunt la zi cu toate vaccinurile, pot frecvența grădinița/școala cu condiția ca părintele să prezinte un certificat de la medicul de familie care să indice programul de vaccinare individualizat, data ultimei doze efectuate și data planificată a următoarei doze, precum și mențiunea că este permisă frecventarea colectivității. Aceasta este o excepție importantă, menită să nu discrimineze copiii care respectă calendarul cu mici decalaje, în conformitate cu planul stabilit de medici.”

Potrivit medicei, nu există nicio dovadă științifică care să lege vaccinurile de anumite boli grave. „Vaccinurile nu cauzează autism și nici alte boli cronice grave precum diabet, scleroză multiplă sau tulburări neurologice. Această temere a pornit de la un studiu publicat în 1998 de Andrew Wakefield, care sugera o legătură între vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) și autism. Studiul respectiv s-a dovedit ulterior a fi fraudulos și greșit. Revista care l-a publicat l-a retras oficial, iar autorul și-a pierdut licența medicală.”

Totodată, tânăra afirmă că numeroase studii epidemiologice de mare anvergură efectuate în țări precum SUA, Marea Britanie, Danemarca, Finlanda, Japonia etc. au comparat ratele de autism la sute de mii de copii vaccinați versus nevaccinați și nu au găsit nicio diferență semnificativă, niciun semn că vaccinurile ar crește riscul de autism. De exemplu, un studiu danez din 2002, realizat pe baza a peste 537.000 de copii, a arătat categoric că incidența autismului la copiii vaccinați împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului a fost similară cu cea la copiii nevaccinați. Mai recent, în 2019, un alt studiu danez, realizat pe baza a circa 650.000 de copii, a confirmat lipsa oricărei asocieri între vaccinare și autism. Chiar și la copiii considerați „cu risc” (frați ai unor copii autiști) nu s-a observat nicio legătură.

„La fel, s-au investigat presupusele legături cu alte boli grave. De exemplu, s-a suspectat cândva că vaccinul împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive ar cauza diabet de tip 1, că vaccinul împotriva papilomavirusului uman ar declanșa boli autoimune sau infertilitate și că vaccinul împotriva hepatitei virale B ar determina apariția sclerozei multiple, însă studii mari au exclus orice asociere”, remarcă medica.

Potrivit ei, majoritatea efectelor adverse serioase ale vaccinurilor apar în primele ore, zile sau săptămâni după vaccinare, dacă e să apară. „De exemplu, reacțiile alergice severe apar în primele 15 minute, anumite reacții rare ca sindromul Guillain-Barré pot apărea în săptămânile următoare. Nu există efecte care să apară la ani distanță.”

Tânăra afirmă că nu este nevoie de analize speciale înainte de vaccinare la copiii sănătoși. La fel, menționează că medicul are obligația să evalueze starea clinică a copilului (examen medical, verificarea temperaturii, discuție despre eventuale alergii sau antecedente) înainte de vaccinare. Dacă totul este în regulă, vaccinul poate fi făcut fără griji.

În cazul în care ești părinte, ai citit informația de mai sus și, totuși, încă îți este frică să-ți vaccinezi copilul, specialista îți recomandă să discuți aceste temeri cu un medic în care ai încredere. Potrivit ei, uneori frica provine din necunoaștere, iar medicul îți va explica mai detaliat ce reacții sunt normale, cât de rare sunt reacțiile severe și ce trebuie supravegheat.

„Înțeleg această grijă. Orice părinte dorește să-și știe copilul bine nu doar acum, ci și peste ani. Însă i-aș asigura cu toată fermitatea că vaccinurile nu au efecte negative pe termen lung asupra sănătății copilului. Dacă un vaccin ar provoca probleme de sănătate care apar la ani distanță, acest lucru ar fi ieșit la iveală până acum, dat fiind faptul că vaccinurile există de peste 200 de ani și sunt administrate la miliarde de oameni.”

Amintim că în acest material am relatat ce tipuri de vaccinuri obligatorii sunt în Republica Moldova și care este calendarul de vaccinare pentru copii.

Preluat de la: diez.md