Ana-Maria.jpg

Ana-Maria Țugui este o tânără de 24 de ani din Orhei. Deja de cinci ani, studenta este angajată la biblioteca locală. Am discutat cu Ana-Maria despre decizia de a-și lua un job și cum a ajuns să fie cea mai tânără angajată la Biblioteca Publică Raională „Alexandru Donici”.

Localitatea din care provine a avut mereu un loc aparte în inima tinerei. Respectiv, unul dintre visurile ei era să găsească un job stabil, care să-i permită să rămână aproape de cei dragi și, în același timp, care să se îmbine cu studiile pe care le face. Ana-Maria nu avea experiență, așadar găsirea unui job potrivit pentru ea, în acest context, a fost o provocare imensă.

Se pare că studenta a avut noroc, pentru că, în acea perioadă, Biblioteca Publică Raională „Alexandru Donici” a câștigat un proiect și a devenit gazda singurului centru FabLab din raionul Orhei. FabLab este un laborator modern de inovație și creativitate, care pune la dispoziția tinerilor materiale necesare pentru dezvoltarea anumitor proiecte. Așa a devenit, la doar 19 ani, cea mai tânără angajată a bibliotecii locale.

Inițial, s-a angajat pe postul de bibliotecară și activa în calitate de expertă în cadrul FabLab. Ulterior, din dorința de a ieși din zona de confort, a lucrat și cu fondul de carte al bibliotecii. Cea din urmă experiență a făcut-o să se îndrăgostească și mai mult de bibliotecă și de profesia aleasă.

La început, era sceptică și nu credea că se va integra. Considera că biblioteca nu este un loc în care te-ai aștepta să vezi o angajată de 19 ani. Cu timpul însă, a realizat că la bibliotecă vin persoane chiar mai tinere decât ea: „Rămân plăcut surprinsă când văd modul în care au crescut unii copii care frecventau cursurile FabLab pe parcursul acestor cinci ani.”

„Când cineva menționează lucrul într-o bibliotecă, de obicei se gândește la un job în care nu faci nimic decât să stai toată ziua și să citești cărți.” Ana-Maria recunoaște că realitatea a fost cu totul diferită față de așteptările inițiale: „Este un job foarte solicitant pe alocuri, deloc atât de calm pe cât îl descriu alții.”

Recunoaște că bibliotecile, de obicei, nu dispun de suficienți angajați, în special tineri, fapt care a motivat-o să lucreze până acum. „Cred că bibliotecile merită și au nevoie de implicarea mai multor tineri pentru a maximiza potențialul instituției, dar și pentru a promova cultura într-un mod eficient.”

Chiar dacă jobul ei poate părea monoton și repetitiv, studenta spune că a fost mereu încurajată să încerce lucruri noi și să se implice în diverse inițiative pentru a promova biblioteca și cultura. „Pe lângă lansări de carte, cluburi de lectură sau jocuri de masă, am reprezentat biblioteca și în cadrul mai multor proiecte, ceea ce nu mi-a permis să mă plictisesc.”

Tânăra bibliotecară mărturisește că i-a plăcut întotdeauna să citească, însă biblioteca i-a amplificat semnificativ dragostea pentru acest obicei. Printre cărțile ei preferate se numără „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen, și „Arta războiului”, de Sun Tzu. Unul dintre aspectele pe care le apreciază cel mai mult la acest job este accesul la o varietate mare de cărți, în special la literatura de specialitate. De exemplu, Biblioteca Publică Raională din Orhei deține două exemplare ale cărții „Documente privitoare la Târgul și Ținutul Orheiului”, iar al treilea se află în posesia Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, fiind considerat patrimoniu național.

Cel mai dificil aspect, mai ales în primul an de activitate, a fost perioada de adaptare și gestionarea timpului, îmbinarea studiilor cu jobul. „Până la urmă, momentele mai grele sunt cele care m-au format atât profesional, cât și personal. Interacțiunea cu persoane diverse și fascinante oferă acestui job un farmec aparte și a contribuit semnificativ la dezvoltarea mea personală de-a lungul celor cinci ani de activitate.”

Ana-Maria mărturisește că nu s-a gândit la cât timp ar vrea să mai activeze sau dacă ar prefera un alt job: „Momentan, primesc satisfacție de la ceea ce fac și cred că asta este suficient pe moment și e ceea ce contează cu adevărat.”

Autoare: Liliana Voloșciuc

Preluat de la: diez.md