Otita reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale urechii la copii, fiind o cauză comună pentru vizitele la medicul pediatru. Aceasta poate fi declanșată de infecții virale sau bacteriene și afectează, în principal, copiii sub vârsta de cinci ani, datorită particularităților anatomice ale urechii și trompei lui Eustachio. Dacă nu este recunoscută și tratată la timp, otita poate determina complicații, inclusiv pierderea temporară sau permanentă a auzului. În acest articol, vom explica cauzele, simptomele, diagnosticarea și tratamentul otitei la copii, precum și măsurile pe care părinții le pot lua pentru prevenție.

Otita la copii este o inflamație a urechii medii sau externe, care poate fi acută sau cronică. În majoritatea cazurilor, această afecțiune implică urechea medie, situată în spatele timpanului, unde se poate acumula lichid în urma unei infecții. La copii, trompa lui Eustachio — canalul care leagă urechea medie de gât — este mai scurtă și mai orizontală decât la adulți, favorizând stagnarea lichidului și proliferarea bacteriilor sau a virusurilor.

Există două forme principale: otita medie acută, care apare brusc și se caracterizează prin durere intensă, febră și iritabilitate, și otita medie cronică, care poate fi asociată cu secreții persistente sau pierderea parțială a auzului. În funcție de localizare, mai există și otita externă, cunoscută sub numele de „urechea înotătorului”, care afectează canalul auditiv extern și se manifestă cu durere și senzație de prurit.

Principala cauză a otitei la copii este infecția bacteriană sau virală care se dezvoltă în urechea medie. Aceasta poate apărea după răceli, gripă sau faringite, deoarece inflamația cailor respiratorii superioare poate afecta funcționarea trompei lui Eustachio. Cele mai frecvente bacterii implicate sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis, în timp ce virusurile respiratorii, cum ar fi virusul gripal sau adenovirusurile, pot declanșa episoade acute.

Alți factori care cresc riscul includ fumatul pasiv în familie, folosirea prelungită a biberonului în poziție culcată, alimentația cu lapte praf și frecvența ridicată a infecțiilor respiratorii. De asemenea, sezonul rece și expunerea la schimbări bruște de temperatură pot favoriza apariția otitei. Copiii care frecventează creșe sau grădinițe sunt mai predispuși, datorită contactului apropiat cu alți copii și răspândirii rapide a germenilor.

Recunoașterea simptomelor este esențială pentru intervenția rapidă. Printre cele mai frecvente semne se numără: durerea de ureche, iritabilitatea, plânsul frecvent, febra, dificultatea de somn și scăderea apetitului. Copiii mici pot trage de ureche sau pot manifesta comportamente neobișnuite, precum agitație sau refuzul alimentației. Uneori, poate apărea scurgeri din ureche, mai ales în cazurile de perforație a timpanului.

Simptomele pot varia în funcție de vârstă și de severitatea infecției. La sugari, febra și plânsul persistent pot fi singurele semne evidente, în timp ce copiii mai mari pot raporta durere intensă, scăderea auzului sau senzație de ureche înfundată. Este important ca părinții să monitorizeze evoluția simptomelor și să nu amâne consultul medical, deoarece tratamentul precoce previne complicațiile.

Diagnosticul otitei la copii se face de medicul pediatru sau ORL prin anamneză și examinarea urechii cu otoscopul. În timpul examinării, medicul poate observa inflamația timpanului, acumularea de lichid sau eventuale perforații. Uneori, se poate recomanda tympanometria, o investigație care evaluează presiunea și mobilitatea timpanului, sau audiometria, pentru a verifica eventualele pierderi de auz.

În cazurile recurente sau complicate, medicul poate solicita teste suplimentare pentru identificarea tipului de bacterie implicat, astfel încât să aleagă tratamentul antibiotic adecvat. Este important ca părinții să ofere medicului informații complete despre antecedentele medicale și simptomele copilului pentru a facilita diagnosticarea corectă.

Tratamentul depinde de tipul și severitatea infecției. În cazurile usoare, medicul poate recomanda doar observație și administrarea de analgezice sau antipiretice, pentru ameliorarea durerii și febrei. În infecțiile bacteriene confirmate sau severe, se prescriu antibiotice, cu respectarea strictă a dozei și duratei recomandate.

Este important ca părinții să evite automedicația și să nu administreze antibiotice fără prescripție, deoarece folosirea incorectă poate duce la rezistență bacteriană. De asemenea, tratamentul poate include picături auriculare, dacă există inflamație a urechii externe, și măsuri de susținere, precum hidratarea și odihna. În cazurile recurente sau complicate, poate fi necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi montarea unui tub de drenaj pentru aerisirea urechii medii.

Părinții pot adopta mai multe măsuri pentru a preveni otita. Printre acestea se numără evitarea fumatului pasiv, vaccinarea conform calendarului național, menținerea unei igiene adecvate și prevenirea răcelilor frecvente. De asemenea, alimentația corectă, poziția corectă la hrănire și evitarea expunerii prelungite la schimbări de temperatură pot reduce riscul de apariție a infecțiilor urechii.

Este important ca părinții să fie atenți la primele semne de disconfort și să consulte medicul de îndată ce copilul prezintă simptome sugestive de otită, pentru a preveni complicațiile.

Otita la copii este o afecțiune frecventă, dar care poate fi gestionată eficient dacă este recunoscută la timp. Cunoașterea cauzelor, simptomelor și a modalităților de tratament permite părinților să intervină rapid și să asigure recuperarea completă a copilului. Consultul medical prompt, respectarea recomandărilor terapeutice și măsurile preventive sunt esențiale pentru protejarea sănătății urechii și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung. Prin informare și atenție, părinții pot reduce considerabil impactul otitei asupra sănătății și confortului copiilor lor.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Preluat de la: csid.ro