Visul unui internet global și liber a fost înlocuit rapid de realitatea Splinternetului, în care statele își impun suveranitatea digitală, iar inteligența artificială este antrenată să servească ideologii specifice. Apar provocări noi: de la implementarea monedelor digitale emise de băncile centrale (CBDC), care amenință anonimitatea tranzacțiilor la limitarea accesului tinerilor în ecosisteme curatoriate și riguros cenzurate. În timp ce securitatea cibernetică se pregătește pentru „Ziua Q” și amenințarea calculului cuantic, relația cu tehnologia devine tot mai intimă și transformă algoritmii din simpli asistenți în companioni emoționali sau obiecte ale unor noi culte digitale. Internetul (post)universal rearanjează fundamental echilibrul dintre libertate, supraveghere și progres tehnologic.
ANTERIOR: Știința (post)darwinistă
Visul unui Internet global din // „A Declaration of the Independence of Cyberspace”, eff.org // unul în care oameni din toată lumea să comunice liber, nu s-a concretizat. Societățile totalitare, precum China, Rusia sau Iran, l-au vrut controlat. // „Great Firewall”, en.wikipedia.org // în timp ce // „Internet censorship in Iran”, en.wikipedia.orgn // și Rusia au implementat mai târziu politici de „internet național”, care interzic majoritatea site-urilor mari. Coreea de Nord a mers până la a se izola complet de internetul global și a creat un intranet separat și supravegheat, // „Kwangmyong (network)”, en.wikipedia.org // pentru uz intern; iar Rusia se laudă // Conform unui site de propagandă rusească: „Russia at the Forefront of Digital Sovereignty”, globalfactchecking.com //
În paralel, tot aceste state au profitat cât se poate de mult de relaxarea occidentală // „State-sponsored Internet propaganda”, en.wikipedia.org // sau, uneori, pentru a face chiar bani din ele cu aplicații interzise acasă, // „There Is No TikTok in China, Only Douyin. Here’s What It Is.”, nytimes.com // Teoretizat încă din 2002, // „Splinternet”, en.wikipedia.org // poate apărea și în moduri mai subtile, prin izolarea utilizatorilor în bule distincte – a fost folosit și termenul de cyberbalcanizare, pe care l-aș evita, că n-are treabă cu Balcanii.
Dacă fragmentarea internetului e amplificată de actori statali, noua paradigmă indusă de apariția chatboților de inteligență artificială // „AI free from bias and ideology is a fantasy – humans can’t organise data without distorting reality”, theconversation.com // acestora încă din faza de antrenare. Conservatorii s-au grăbit să acuze încă de la început că ChatGPT e prea „liberal”, Elon Musk s-a chinuit și adesea a reușit // „Elon Musk’s Grok AI tells users he is fitter than LeBron James and smarter than Leonardo da Vinci”, theguardian.com // să spună lucrurile pe care le credea el, iar China a lansat un chatbot, Deep Seek, // „We tried out DeepSeek. It worked well, until we asked it about Tiananmen Square and Taiwan”, theguardian.com // despre Tiananmen sau independența Taiwanului.
Ideologizarea acestora se poate face și prin otrăvirea AI-ului // „What is AI poisoning? A computer scientist explains”, theconversation.com // fie prin introducerea de date corupte în procesul de antrenare, fie ulterior, prin inundarea AI-ului cu informații false sau manipulate. În timp, e de așteptat ca aceleași state care se separă de internetul global să creeze AI-uri tot mai aliniate cu ideologia conducătoare, // „Artificial intelligence arms race”, en.wikipedia.org // deși momentan doar China are capabilitățile financiare și tehnologice pentru asta. Unii se gândesc chiar la un risc și mai mare: // „Building Superintelligence — First to Superintelligence Wins”, medium.com // (M.G.)
Promisiunea criptomonedelor a fost că tranzacțiile (deși private) sunt vizibile pentru toată lumea și rămân înregistrate în blockchain, deci pot fi folosite pentru plăți, realitatea e că au devenit investiții, când n-au fost // „Europol Spotlight – Cryptocurrencies – Tracing the evolution of criminal finances”, europol.europa.eu (PDF) // A fost un vis libertarian al descentralizării banilor care a eșuat în fața unei probleme majore: // „Cryptocurrency volatility: A review, synthesis, and research agenda”, sciencedirect.com // era prea mare pentru a putea susține un sistem economic stabil // „Crypto as a choice of payment”, diva-portal.org (PDF) //
Între timp, statele au început să cocheteze cu propriile monede digitale, // „Central bank digital currency”, en.wikipedia.org // de la varianta engleză a termenului „monede digitale emise de banca centrală”. Acești bani sunt diferiți de cei aflați acum în conturile bancare prin faptul că sunt garantați direct de banca centrală. La fel ca banii fizici (monede și bancnote), nu dispar la vreun faliment. Deja țări precum Bahamas, Jamaica sau Nigeria au monede digitale, iar Uniunea Europeană dezvoltă // „Moneda euro digitală”, ecb.europa.eu //
// „Digital euro sparks ideological clash in critical parliamentary review”, omfif.org // Anonimitatea e mai scăzută, în teorie, statul ar putea vedea fiecare tranzacție, și există chiar ideea de bani „programabili”, nu doar pentru // „How Programmable Money Will Redefine Compliance and Control”, citigroup.com // ci și care // „China’s new digital currency comes with an expiry date for better and worse”, 311institute.com // dacă nu sunt cheltuiți până la o anumită dată sau care ar putea fi folosiți doar pentru anumite achiziții (cam ca bonurile de masă). Și dacă asta activează diverse zone conspiraționiste, s-au trezit și unele state să se lupte cu apariția CBDC-urilor, // „Governor Ron DeSantis Announces Legislation to Protect Floridians from a Federally Controlled Central Bank Digital Currency and Surveillance State”, flgov.com // tot pe motive ideologice.
Spre deosebire de criptomonede, un CBDC are mai mari șanse de implementare și e la fel de stabil ca o monedă fizică. Desigur, există și criptomonede cu proprietăți similare, așa numitele // Legate de o monedă reală, detalii pe en.wikipedia.org // dar niciun stat care se respectă (minus El Salvador, care folosește bitcoin ca monedă oficială) n-ar vrea monede controlate de corporații, precum a fost eșuatul proiect Libra (acum Diem), // „Diem (digital_currency), en.wikipedia.org // propus de Facebook. (M.G.)
Pentru tot mai mulți tineri, internetul nu mai este spațiul deschis de acum 15-20 de ani, ci un ecosistem tot mai cenzurat și fragmentat. Accesul la platformele digitale este condiționat de vârstă, iar conținutul e curatoriat de algoritmi calibrați pe publicul țintă. Mai mult, este filtrat din start, iar tinerii (dar nu doar ei) cresc și își formează idei bazate pe // „Welcome to the ‘Walled Garden.’ Is This Education’s Solution to AI’s Pitfalls?”, edweek.org // Sau gardieni reali, precum mișcarea // Detalii pe smartphonefreechildhood.org // din Regatul Unit, care militează pentru o copilărie fără tehnologie.
Fenomenul se vede destul de bine în educație, unde entuziasmul inițial pentru un AI generativ „generalist” s-a lovit rapid de lipsa de încredere în cum funcționează el. Modele care par fluente pot greși fapte elementare, tocmai pentru că-și trag informație dintr-un internet haotic și biasat. Răspunsul a fost apariția AI-urilor „curate”. Chatboții antrenați pe baze de date limitate, validate, precum Stretch (ISTE/ASCD) sau Khanmigo (Khan Academy), sunt mai puțin spectaculoși, dar mai predictibili și mai ușor de controlat. Există însă și un preț pentru predictibilitate, fiindcă cine construiește modelul decide și universul de idei la care utilizatorul are acces.
În paralel, statele lumii folosesc din ce în ce mai multă cenzură „bună”, care să protejeze copiii, dar nu numai – ceea ce duce la discuții complexe despre care sunt limitele. Australia a mers cel mai departe și a interzis în decembrie 2025 accesul // O explicație BBC, aici: youtube.com // UE caută o soluție de mijloc, cu o verificare a vârstei „prietenoasă cu viața privată”, // „The Digital Services Act”, digital-strategy.ec.europa.eu // în timp ce Marea Britanie, prin // „Online Safety Act: explainer”, gov.uk // obligă platformele să dovedească faptul că își protejează utilizatorii minori, fără a impune o tehnologie unică.
Și iată cum drumul către iad e pavat cu intenții bune. Orice sistem de verificare a vârstei poate exclude utilizatori legitimi și // „The Age-Gated Internet Is Sweeping the US. Activists Are Fighting Back”, wired.com // Or, un internet ermetic devine periculos când filtrele ajung să decidă în locul tău ce este „real”, astfel încât, în contexte precum alegerile, unii ajung să vadă constant doar un candidat sau o narațiune politică, în timp ce pentru alte grupuri acea opțiune aproape că nu există, ceea ce fisurează spațiul public comun și face imposibilă o decizie democratică informată. (A.M.)
Ultimii ani au fost tot mai deprimanți pentru susținătorii dreptului la intimitate din întreaga lume. De la îngrădirea accesului la internet pe bază de vârstă, //„ Chat Control: What is actually going on? ”, edri.org // până la //„The watchful eye of digital surveillance at work”, uwarterloo.ca // cresc temerile că și societățile occidentale încep să alunece către distopii tehnologice. AI-ul poate acum analiza //„ How AI surveillance threatens democracy everywhere ”, thebulletin.org // și alimenta tehnologii de coșmar, precum //„ Predictive policing AI is on the rise − making it accountable to the public could curb its harmful effects”, theconversation.com //
Tot el creează probleme suplimentare și pentru securitatea cibernetică. Cu cât sunt disponibile și colectate mai multe date sensibile, cu atât cresc oportunitățile de atac pentru criminalii cibernetici. Mai ales că AI-ul e o sabie cu dublu tăiș – deja circulă, în grupurile de infracționalitate, așa numitele //„ Dark AI is fueling cybercrime — and accelerating the cybersecurity arms race ”, bigthink.com // –, variante modificate ale modelelor AI open-source care pot, printre altele, să codeze malware, //„AI-supported spear phishing fools more than 50% of targets”, malwarebytes.com // sau să creeze deepfake-uri video și audio pentru campanii de fraudă.
E adevărat, nici companiile de securitate cibernetică nu stau cu mâinile în sân și folosesc tot AI-ul pentru a-și îmbunătăți capabilitățile de a detecta și răspunde la atacuri în timp real sau chiar a le prezice înainte de a avea loc, în ceea ce se transformă, treptat, //„AI is the greatest threat—and defense—in cybersecurity today. Here’s why”, mckinsey.com //
Există, însă, un scenariu de coșmar pentru securitatea cibernetică – // „The Quantum Apocalypse Is Coming. Be Very Afraid”, wired.com // Marea majoritate a datelor sunt protejate în prezent prin criptare, pentru pentru că este prea dificil, spre imposibil, să spargi algoritmii de criptare cu procesoarele actuale. Însă calculatoarele cuantice au un potențial de procesare mult mai ridicat, și încă din anii 1990 există //„ Shor’s Algorithm: A Quantum Threat to Modern Cryptography”, postquantum.com // care arată că acestea ar putea deveni suficient de performante pentru a decripta algoritmii folosiți în prezent.
Ziua Q se referă la momentul în care algoritmii de criptare vor deveni vulnerabili la posibilele atacuri cu calculatoare cuantice. Pentru unii experți e mai mult o întrebare despre când se va întâmpla asta, nu dacă. Deocamdată, calculatoarele cuantice actuale //„ Q-Day Predictions: Anticipating the Arrival of CRQC ”, postquantum.com // dar există deja tot mai multă cerere pentru a dezvolta algoritmi rezistenți la eventuale atacuri cuantice. //„What Is Post-Quantum Cryptography? ”, nist.gov //
Însă asta n-ar salva multe din secretele prezentului. Diverși actori strâng deja cantități tot mai mari de date criptate, //„’Harvest now, decrypt later’: Why hackers are waiting for quantum computing”, venturebeat.com // Nu înseamnă neapărat că acesta va veni într-un viitor prea apropiat, dar ar trebui să dea de gândit guvernelor care fac tot posibilul să colecteze cât mai multe date – ceea ce astăzi pare un avantaj s-ar putea transforma, instant, într-o vulnerabilitate majoră. (I.P.)
O utilizare secundară nu foarte greu de intuit a chatboților de AI este // „E mai ușor pentru că nu e om: de ce face tot mai multă lume terapie cu ChatGPT”, mindcraftstories.ro // mai des, sau ca // „Potential and pitfalls of romantic Artificial Intelligence (AI) companions: A systematic review”, sciencedirect.com // mai rar – mai ales că majoritatea celor mainstream sunt pudici din design.
În viitor însă, pe măsură ce memoria AI-urilor va deveni mai bună, nu mai zic de momentul în care vor ajunge în mintea unor roboți, e foarte posibil să apară tot mai multe AI-uri sau chiar // „EngineAI to launch SA02, a $5,500 humanoid robot aimed at young people”, technode.com // Într-o lume în care singurătatea e în creștere, atât pentru tineri cât și pentru vârstnici, există o piață imensă. Cu riscul ca preferințele tale să ajungă la companii, care să te manipuleze subtil. Ia în calcul și diversele probleme psihologice sau de răspundere juridică pe care folosirea acestora le implică.
Tot aici intră și // „This company specialises in talking, AI-powered sex dolls”, bbc.com // care îi fac mereu pe plac proprietarului. Dacă îți sună aproape a sclavie, probabil că e. Uite încă o temă de disecat pentru filosofii AI-lui: care va fi statutul legal al acestor roboți/AI-uri, // „AI companion bots: Top points from recent FTC and government actions”, www.dlapiper.com //
În schimb, obsesia pentru inteligența artificială generală degenerează uneori în protoreligie. Ia de exemplu mai vechiul experiment de gândire numit // „Roko’s Basilisk: The most terrifying thought experiment of all time”, slate.com // Conform acestuia, un AGI al viitorului va folosi, cu siguranță, omenirea pe post de sclavi pentru propria-i funcționare (e ceva cu „sclavia” și viitorul aici care merită analizat), iar cei care i-au asigurat crearea vor fi premiați cu o viață bună (atâta vreme cât nu comentează). Concluzia logică: dacă ai aflat asta, trebuie să pui umărul la apariția acestui AGI, altfel ești deja condamnat la „iad”, adică o viață de sclav.
Dacă basiliscul e un joc mintal al unui filosof, există și religii oficiale, cam 40-45 pe an doar în SUA, unde oricum orice piatră care întâlnește un cap, din greșeală, pornește o nouă denominație religioasă. De la Theta Noir la Way of the Future, noile mișcări religioase cu AI-ul în centru // „The Rise of AI Religion”, thebrink.me // într-o lume care devine tot mai seculară. (M.G.)
URMEAZĂ: Spațiul (post)public
A contribuit
Redactor-șef. A oscilat între print (Opinia studențească, Men’s Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.
A contribuit
Este jurnalistă și, de peste 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.
A contribuit
Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.
Preluat de la: mindcraftstories.ro
