Adela Popescu și Radu Vâlcan nu sunt doar un cuplu de vedete – sunt parteneri de viață care au transformat vulnerabilitatea într-un atu. Într-o lume în care certurile pot deveni dramatice, ei aleg reconectarea prin gesturi mici, umor și sinceritate — și declară că tocmai aceste momente le-au întărit căsnicia.
Adela admite că nu mai e ea prima care cedează în conflicte:
„Au fost câțiva ani când cedam eu și acum… cred că s-a înțelepțit soțul și cedează el mai repede. Nu te gândi că cedează și vine și-mi spune: «hai, iubita, să ne împăcăm», nu. Vine, face o glumă, îmi dă un ghiont, pe mine mă bufnește râsul și ne revenim.”
Această „tehnică” este emblematică pentru stilul lor: nu promisiuni mari, ci zâmbete spontane și gesturi indiferent de mărime, tocmai pentru că tocmai acestea rezonează cel mai autentic.
Radu recunoaște că la începuturile relației, certurile se prelungiau dramatic:
„La început, ne certam și nu mai vorbeam o săptămână.”
Dar, spune el, au învățat să nu lase tăcerea să devină un zid: după fiecare ceartă, apare dorința de a reface punți, iar gelozia sau orgoliul sunt lăsate pe planul secund.
Pentru ei, copiii nu sunt doar rod al iubirii, ci și liantul care îi aduce la masa reconcilierii: responsabilitatea față de cei trei băieți – Andrei, Alexandru și Adrian – le dă un sens comun, iar fiecare discuție tensionată este filtrată prin impactul asupra familiei.
Adela mărturisește:
„Am învățat de la copiii mei că tot ce faci are consecințe … greșelile pe care le fac eu, le văd în ei … și atunci știu că trebuie să schimb la mine.”Această introspecție profundă și asumare personală transformă tensiunea în lecție, iar cuplul pare să folosească provocările ca pe un catalizator pentru creștere.
Citește și: Adela Popescu: despre bebe, job şi relaţia de cuplu. Oare se împacă bine toate acestea?
În momentele când lucrurile se tensionează, Radu nu alege replici solemne, ci umorul — o glumă, un gest ludic, un ton jucăuș — astfel încât certurile să fie preschimbate în momente de apropiere. Adela spune că această strategie e, de fapt, o formă de vulnerabilitate: Radu recunoaște că nu trebuie grandios ca să restabilească legătura – uneori, un simplu ghiont sau un râs la jumătate de replică este suficient.
Relația lor nu este o poveste de basm perfect — este un „vis cu ochii deschiși”, după cum spune Radu, un drum pe care îl parcurg împreună, cu sarcini, responsabilități și alegeri zilnice. Pentru el și pentru Adela, fericirea nu constă în evitarea durerii sau a contradicțiilor, ci în capacitatea de a simți, de a ierta și de a reveni la ceea ce contează: familia lor.
FOTO: Instagram @adelapoescu.
Preluat de la: csid.ro
