Venirea primăverii și temperaturile călduroase din această perioadă favorizează dezvoltarea căpușelor. Specialiștii spun că acestea se găsesc de obicei în zonele de pădure, zonele de mlaștină, zonele ierboase și grădini. În afară de oameni, și animalele sunt expuse riscului de a fi mușcate de căpușe, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea unor boli dacă parazitul nu este depistat și îndepărtat la timp. În cazul în care ai sesizat o căpușă pe pielea animalului tău de companie, în acest articol găsești câteva sfaturi utile pentru a evita eventualele consecințe. 

Primele semne că o căpușă s-a prins de pielea unui animal pot fi destul de subtile la început. Chiar și așa, Loran Zmuncilă, student la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității Tehnice a Moldovei, spune că dacă ești atent(ă), le poți observa. Potrivit lui, inițial s-ar putea forma o mică umflătură roșie la locul de atașare, uneori cu o colorație mai închisă în centru – acolo unde este fixată căpușa. Animalul poate începe să se scarpine sau să se lingă insistent în acea zonă, semn că simte disconfort sau mâncărime. Dacă te uiți mai atent sau îl mângâi, s-ar putea să simți o formațiune mică, rotundă, ca un corp străin, care, de multe ori, este chiar căpușa. Loran precizează că în unele cazuri, zona poate deveni inflamată, roșie și ușor umflată. Mai rar, dar important de menționat, dacă animalul a fost infectat de o boală transmisă prin mușcătura de căpușă – cum este babesioza, de exemplu – poate apărea febră, letargie sau lipsa poftei de mâncare, în decurs de câteva zile de la mușcătură. 

În momentul în care o căpușă intră în pielea unui animal, pot apărea, de regulă, mai multe simptome locale și sistemice. La nivel local, adică direct în zona în care s-a atașat căpușa, se pot observa semne destul de clare: pielea devine roșie, ușor umflată și caldă la atingere. În unele cazuri, locul mușcăturii poate deveni dureros sau sensibil și se pot forma mici noduli. Dacă zona se infectează, pot apărea și scurgeri sau puroi, mai ales dacă mușcătura este iritată sau căpușa era purtătoare de agenți patogeni.

Pe de altă parte, dacă vorbim despre simptomele sistemice – adică cele care afectează întregul organism – acestea apar atunci când căpușa transmite o boală, cum ar fi babesioza sau ehrlichioza. Printre aceste semne se numără febra, letargia, lipsa poftei de mâncare, slăbiciunea musculară sau chiar paralizia. Un alt semn care nu trebuie ignorat este dificultatea de respirație, care poate apărea în cazul unor infecții avansate. 

Din punct de vedere comportamental, Loran spune că animalele infestate cu căpușe pot deveni vizibil mai agitate, pot manifesta iritație sau, dimpotrivă, pot deveni retrase și să se izoleze. Aceste modificări de comportament sunt semnale de alarmă care nu trebuie ignorate și ar trebui să te determine să examinezi atent animalul și, dacă este cazul, să soliciți cât mai rapid consultul unui medic veterinar.

Există mai multe boli care pot fi transmise animalelor de companie dacă o căpușă nu este depistată și îndepărtată la timp. Acestea sunt adesea grave și pot pune în pericol sănătatea și viața animalului, mai ales dacă nu sunt diagnosticate și tratate prompt. 

Una dintre cele mai frecvente este babesioza, cunoscută și sub numele de piroplasmoză. Semnele clinice includ febră, slăbiciune, anemie, icter și urină de culoare închisă. În acest caz, simptomele nu apar imediat, ci la câteva zile sau chiar săptămâni după infectare, în funcție de agentul patogen. Boala afectează în special câinii, iar tratamentul presupune administrarea de antiprotozoare și terapie de susținere pentru corectarea anemiei. 

O altă boală cunoscută este Lyme, transmisă prin căpușele din genul Ixodes, cunoscute popular ca „căpușele de cerb”. Simptomele apar mai târziu și includ febră, inflamație articulară, șchiopătat intermitent și ganglioni limfatici măriți. Deși pisicile sunt rar afectate, câinii pot suferi serios de pe urma acestei infecții. Se tratează cu antibiotice, în special doxiciclină și per general este mai rar întâlnită la noi.

Mai există și anaplasmoza, care poate fi cauzată de două tipuri de bacterii, tot prin căpușele Ixodes. Afectează câinii și, mai rar, pisicile. Printre simptome se numără febra, durerea articulară, scăderea în greutate și scăderea numărului de trombocite, ceea ce poate duce la sângerări. Un caz mai aparte este hepatozoonoza, o boală care nu se transmite prin mușcătura căpușei, ci prin ingerarea acesteia. De exemplu, când câinele se linge și înghite o căpușă. Afectează doar câinii și poate provoca febră, dureri musculare, slăbiciune și anemie. Tratamentul este complex, necesitând terapie antiparazitară și suport nutritiv.

Multe boli transmise de căpușe pot avea o perioadă de incubație de la câteva zile la câteva săptămâni, ceea ce face monitorizarea continuă esențială. De asemenea, în cazul pisicilor, anumite produse antiparazitare destinate câinilor sunt toxice, deci alegerea produsului trebuie făcută cu atenție și la recomandarea medicului veterinar.

Loran Zmuncilă

# Dacă ai observat că animalul tău de companie are o căpușă prinsă în piele, primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să rămâi calm(ă).
# Înainte de orice, pregătește o pensetă cu vârf fin sau un dispozitiv special pentru căpușe, mănuși de unică folosință, un antiseptic (precum alcoolul izopropilic), șervețele curate și un recipient sigilabil în care vei păstra căpușa, în cazul în care va fi nevoie de analiză veterinară.
# Îndepărtarea căpușei trebuie făcută cu grijă. Ideal ar fi să te așezi într-un loc bine luminat pentru a vedea clar zona afectată.
# Zona trebuie curățată cu un dezinfectant, apoi căpușa se prinde ferm cu penseta cât mai aproape de piele – exact la baza capului, unde este atașată.
# Este foarte important ca mișcarea de extragere să fie lentă și constantă, fără răsucire și fără smulgere bruscă. Scopul este să scoatem căpușa întreagă, fără să-i rupem capul, pentru că resturile lăsate în piele pot duce la infecții.
# După îndepărtarea căpușei, verifică dacă zona a rămas curată, fără părți din parazit, cum ar fi capul sau trompa.
# Păstrează căpușa într-un recipient închis, de preferat cu puțin alcool, în cazul în care este necesară identificarea ulterioară de către medicul veterinar.
# Zona mușcăturii trebuie dezinfectată din nou.
# Spală-te bine pe mâini, chiar dacă ai purtat mănuși.

Loran accentuează că următoarea etapă este monitorizarea atentă. Verifică atât locul mușcăturii pentru semne de inflamație sau infecție, cât și comportamentul general al animalului. Dacă apar simptome precum febră, pierderea apetitului sau letargie, acestea pot semnala o infecție transmisă prin mușcătură. În acest caz, este important să contactezi medicul veterinar cât mai rapid, ideal cu căpușa extrasă, pentru a facilita identificarea cauzei. De asemenea, este esențial să previi astfel de situații și pe termen lung. Curăță locul unde s-a făcut extracția, folosește regulat produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar și inspectează frecvent animalul, mai ales după plimbările în zone cu vegetație densă.

După îndepărtarea căpușei, nu trebuie să o arzi, să pui ulei sau alcool direct pe ea, fiind atașată de pielea animalului. Aceste metode pot face mai mult rău decât bine, deoarece determină căpușa să elibereze agenți patogeni în sângele animalului. 

După îndepărtare, urmează o etapă la fel de importantă: monitorizarea și, ideal, un consult veterinar.
# În primul rând, verifică cu atenție zona mușcăturii pentru a te asigura că nu au rămas părți din căpușă în pielea animalului.
# În următoarele zile, este esențial să observi dacă apar semne de inflamație accentuată, roșeață, umflături sau secreții.
# În paralel, urmărește comportamentul general al animalului. Dacă acesta devine apatic, face febră, își pierde pofta de mâncare sau pare slăbit, este momentul să mergi cu el la veterinar.
# Chiar dacă îndepărtarea căpușei pare să fi fost completă și fără probleme, o vizită la medicul veterinar este recomandată.
# Specialistul poate face o examinare amănunțită a locului mușcăturii și, dacă este cazul, poate recomanda analize de sânge pentru a verifica eventualele boli transmise prin căpușe. 
# În anumite situații, medicul poate decide să înceapă un tratament profilactic – de exemplu, cu antibiotice precum doxiciclina – mai ales dacă animalul prezintă simptome generale sau dacă zona este cunoscută pentru un risc crescut de boli vectoriale.
# Se pot administra suplimente pentru susținerea organismului, mai ales în cazul unui animal slăbit sau anemic. 
# Pe termen lung, este esențial să previi reinfestările. Asta înseamnă aplicarea regulată a tratamentelor antiparazitare, dar și curățarea locurilor în care animalul doarme sau se joacă.
# După fiecare plimbare în zonele cu vegetație, verifică blana și părțile ascunse, cum ar fi gâtul, urechile sau axilele.

Pentru a evita apariția unor boli, Loran este de părere că prevenirea infestării cu căpușe la animalele de companie este esențială, mai ales în sezoanele de vârf. Există o serie de măsuri eficiente pe care le-ai putea lua pentru a-ți proteja animalul:
# tratamentele antiparazitare sunt cheia: pipete spot-on care se aplică pe ceafă și oferă protecție între una și trei luni, tablete antiparazitare orale care acționează sistemic, zgărzi care oferă protecție de lungă durată, sprayuri și șampoane cu efect mai scurt, utile înainte de plimbări în zonele cu vegetație;
# curtea trebuie întreținută, iarba tunsă scurt, vegetația deasă eliminată, iar locurile în care doarme animalul trebuie curățate și dezinfectate regulat;
# după fiecare plimbare, e indicat să verifici atent blana animalului, în special în zonele calde și umede, precum gâtul, urechile, abdomenul sau axilele;
# periajul și baia regulată ajută nu doar la igienă, ci și la detectarea timpurie a căpușelor;
# utilizarea uleiurilor esențiale precum lavanda, eucaliptul sau menta pot avea un efect respingător, dar trebuie întotdeauna diluate corespunzător și aplicate cu grijă, fiindcă unele animale pot fi sensibile sau chiar alergice;
# o altă opțiune este oțetul de mere diluat, aplicat pe blană. 

În toate situațiile, este important să ceri sfatul medicului veterinar înainte de a folosi produse naturale, mai ales la pisici, care sunt mult mai sensibile. În final, nu uita să monitorizezi sănătatea animalului. Semne precum umflături, apatie, febră sau lipsa poftei de mâncare pot indica o problemă legată de o mușcătură de căpușă. În zonele endemice, testele de sânge anuale pot ajuta la detectarea precoce a bolilor transmise de acești paraziți. Prin combinarea acestor măsuri – tratamente regulate, igienă, verificări constante și sfatul specialistului – poți reduce semnificativ riscul de infestare și de complicații pentru animalul tău de companie. 

În acest material găsești o listă cu sfaturi utile pentru a reduce riscul de a fi mușcat(ă) de o căpușă.

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai populare și actuale știri de pe #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalele noastre de Telegram: RO și RU.

Preluat de la: diez.md