Îți plac cărțile? Mie îmi plac foarte mult. Într-un moment al vieții, ele mi-au devenit prietene, susținătoare și mentore atunci când aveam cea mai mare nevoie de ajutor. Datorită lecturii, m-am dezvoltat și m-am schimbat descoperind informații, istorii și date pe care nu le cunoșteam anterior. Pentru mine orice carte este un catalizator al înțelepciunii și o incursiune în tainele științei sau poveștilor de viață ale persoanelor notorii.

Astfel, pornind de la ideea că fiecare om iubește ceva în această lume și știind că, asemenea mie, există multe persoane pasionate de lectură, am decis să încep proiectul „Biblioteca cu Intenție”. De-a lungul a doi ani, sub hashtagul #răscolindprinbiblioteca, am adunat o serie de materiale în care am prezentat colecții de cărți deosebite și povești unice ale tinerilor din țara noastră. În această ediție, vreau să vă relatez, în calitate de autoare a proiectului, despre biblioteca mea de acasă, mai exact despre cărțile la mâna a doua pe care le-am cumpărat sau primit cadou.

Așadar, rămâneți alături de mine pentru a descoperi istoria bibliotecii mele.

Prima mea interacțiune cu cărțile la mâna a doua a avut loc în clasa a șasea. După un schimb intercultural în România, autoritățile județene române au donat orașului Strășeni un lot de cărți. Autoritățile locale ne-au permis și nouă, copiilor, să alegem câteva volume pe care să le păstrăm. Eu am ales să aduc acasă istoriile scrise de Jules Verne. Cel mai mult așteptam cu nerăbdare să citesc „O călătorie în jurul Pământului”.

Se vedea că fostul proprietar sau poate chiar foștii proprietari a(u) avut grijă de aceste cărți. Este fascinant să ții în mână o carte care, pe lângă povestea scrisă de autor, poartă și o altă viață – una care va rămâne pentru totdeauna o enigmă. Acest gând mi-a stimulat imaginația și creativitatea.

Cartea nu avea însemnări sau linii trase cu creionul care să-mi dezvăluie mai multe despre fostul proprietar. Tocmai de aceea îmi plăcea să-mi imaginez ce simțea acesta în timp ce citea anumite pasaje și dacă impresiile noastre ar fi coincis. Aveam o curiozitate pentru cel care a ținut cartea înaintea mea: „Era exact ca mine?”, „Am fi putut deveni prieteni?”, „Am fi avut opinii comune sau diferite?”.

În plus, era evident că acele cărți fuseseră citite cu atenție de cineva. Marginile unor pagini erau ușor șterse de la cât de des au fost răsfoite, iar unele colțuri ale coperților, prin zgârieturi și ușoare adâncituri de la lovituri, mai purtau urmele vieții trecute. Aceste detalii demonstrau că fostul proprietar obișnuia să ia cărțile peste tot cu el, ceea ce explica micile semne de uzură. Acest lucru îmi oferea un sentiment de moștenire, de parcă aș fi avut în posesie o adevărată comoară.

Ulterior, în perioada anilor de liceu, tata mi-a cumpărat de la piața secondhand din Strășeni toate volumele seriei de cărți „Labirinturile Ecoului”, scrisă de autorul Max Frei. Tata nu știa nimic despre povestea sau autorul cărților. Așa se face că, plimbându-se prin piața de vechituri din Strășeni, a observat acest volum la vânzare. I-a plăcut vânzătorul și, știind că eu citesc, a decis să-mi facă o surpriză.

Inițial, nu am fost prea entuziasmată de achiziție. Totuși, după o scurtă analiză, am realizat că-mi place textura coperții, conceptul după care a fost structurată seria de cărți și modul în care se prezintă autorul.

În acea vară, unicul lucru la care mă gândeam erau cele trei povești pe care le citisem din volum. Am fost fascinată de modul în care erau prezentate orașele, personajele, situațiile și realitățile ascunse între cele două coperți. Era un gen de fantasy combinat cu elemente din realitate. Nu mai citisem nimic asemănător până atunci. M-am lăsat atât de prinsă de ele, încât am început să caut informații despre autor.

Spre surprinderea mea, am aflat că aceste cărți sunt publicate sub pseudonim (Max Frei) și că poveștile au fost, de fapt, redactate de o femeie – Svitlana Iuriivna Martâncik. Am fost surprinsă să descopăr că autorul este o femeie, pentru că întreg timpul acelei veri am crezut că numele indicat pe carte este real și am asociat operele cu un bărbat. Totuși, am fost plăcut uimită că, de fapt, am citit operele unei femei – o întorsătură interesantă de situație pentru mine.

Svitlana Iuriivna Martâncik este o scriitoare fantasy originară din Odesa, Ucraina, care era publicată predominant în Rusia. Dânsa locuiește la Vilnius, Lituania. Cartea mea preferată a acestei autoare nu face parte din seria „Labirinturile Ecoului”, dar a ajuns să se regăsească printre ele atunci când tata le-a cumpărat. Se numește „Carul Mare”.

Acțiunea în această carte se desfășoară într-un univers paralel, similar unei metropole moderne, plin de elemente supranaturale, magie și personaje mistice. Max Frei a construit o poveste plină de răsturnări de situație. În carte se pune accentul pe lupta dintre bine și rău. În opinia mea, este un stil unic ce oferă cititorului o experiență plăcută de lectură și stimulare a imaginației. Cartea nu avea însemnări pe margini sau idei interesante subliniate de fostul proprietar. Cel care va moșteni cartea de la mine va avea parte de asemenea descoperiri, deoarece obișnuiesc să însemn locurile pe unde am fost sau care îmi aparțin.

Deși de atunci mă uitam cu atenție la cărțile la mâna a doua pe care le observam la piețele de secondhand, abia în anii de studenție am decis să-mi cumpăr o carte din banii mei. Am ezitat mult timp, nu din cauza prețului, care este frecvent accesibil, și nici din cauza percepției că acestea ar fi de o calitate inferioară – căci deja am văzut că nu este așa –, ci mai mult din aspirația tinerească de a-mi cumpăra și avea cărți noi de la librărie. Astfel, treptat, am început să-mi umplu biblioteca cu cărți noi. Dădeam preferință cărților de poveste sau poezie care erau de o publicație mai veche, căci acestea aveau desene frumoase, atât pe copertă, cât și în interior. Eu consider că aceste imagini, uneori realizate chiar manual, oferă și mai multă valoare cărților.

Eu îmi aleg cărțile după senzațiile interioare. Ele trec prin filtrul măsurătorului fericirii. Adică, dacă simt o senzație de căldură, fericire și bucurie că am găsit această carte, atunci o iau. Desigur, mă uit și la autor, gen literar, design, însă dacă emoțiile interioare îmi spun că trebuie să o cumpăr, atunci o procur, chiar dacă, la prima vedere, poate să nu fie pe gustul meu.

Totuși, în lumea iubitorilor de cărți la mâna a doua există anumite criterii după care se ia o decizie. Aceste criterii sunt:
# starea coperții și a paginilor. Este important să te asiguri că lucrarea aleasă nu are pagini rupte sau deteriorate;
# cărți scrise de autori sau lucrări în genurile care îți plac;
# compararea prețurilor de la mai multe piețe secondhand; dacă vrei o carte bună la preț bun, tot ce trebuie să faci este să compari ofertele;
# recenziile sau recomandările, căci de multe ori anume experiența altor cititor cu cartea te poate motiva să o cumperi. (Cărțile scrise de autori mai puțin populari pot sta la vânzare luni întregi, așa că în cazul lor poți reveni după ce o analizezi mai bine.)

Locuri unde pot fi achiziționate cărți la mâna a doua:
# piețe de secondhand, cum este piața Locomotiv din Chișinău;
# grupuri de Facebook, unde oamenii vând sau donează cărți;
# târguri de caritate;
# evenimente de schimb;
# schimburi reciproce între persoane.

În general, la noi cărțile la mâna a doua pot fi găsite la un preț foarte mic, chiar și la 5 lei. De obicei, aceste cărți sunt vândute la grămadă și nu sunt scrise de autori vestiți. Totuși, în cadrul târgurilor, cărțile secondhand sunt mai apreciate de vânzători. Acestea pot costa în jur de 100 de lei, deoarece se pune preț pe factorul sentimental, informațional și cultural al cărții.

Iată câteva criterii care pot influența prețul unei cărți la mâna a doua.

# Raritatea. Cărțile rare, edițiile limitate sau cele vechi pot avea un preț mai ridicat.

# Starea. Dacă o carte secondhand este bine păstrată, cu pagini intacte, coperți neafectate și fără însemnări, prețul poate fi mai mare.

# Popularitatea. Cărțile scrise de autori celebri sau cele din serii populare au tendința să fie mai scumpe.

# Tipul. Cărțile clasice, literatură rară, cărți cu autograf sau ediții speciale pot fi mai costisitoare.

# Valoarea istorică. Cărțile care au o valoare istorică sau culturală, inclusiv manuscrise vechi, sunt, de obicei, mai scumpe.

# Disponibilitatea. Cărțile la mâna a doua care sunt greu de găsit sau sunt căutate intens pe piață pot avea prețuri mai mari.

# Semnificația personală. Unele cărți devin mai valoroase datorită poveștii personale sau a contextului în care au fost obținute.

Preluat de la: diez.md