Pe măsură ce Chișinău se dezvoltă, granițele dintre natură și beton devin tot mai greu de distins. În contextul acestei dezvoltări, păsările rămân un simbol al rezistenței, demonstrând că, chiar și în mijlocul agitației urbane, natura poate găsi locul ei. Totuși, păsările din orașe au nevoie de ajutorul nostru. La Chișinău, trăiesc aproximativ 65 de specii de păsări, dintre care multe se confruntă cu riscuri de a-și pierde locul pentru amenajarea cuibului, iar 25 dintre acestea fiind pe cale de dispariție.

În acest articol, analizăm impactul păsărilor într-un oraș mare, provocările cu care se confruntă și cum putem contribui la un ecosistem urban mai sănătos pentru fauna locală.

Potrivit Silviei Ursul, ornitologă din Chișinău, păsările sălbatice joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic într-un peisaj urban. În primul rând, fiindcă ele contribuie la controlul populațiilor de dăunători într-un oraș mare, care pot răspândi infecții și epidemii. 

Păsările ajută la controlul populațiilor de insecte și rozătoare într-un oraș mare, prin prinderea și consumul acestora. Astfel, se reduce necesitatea de a utiliza pesticide. De asemenea, păsările polenizează plantele și contribuie la dispersarea semințelor, sprijinind creșterea vegetației și diversitatea plantelor într-un oraș. Prin urmare, păsările reprezintă o resursă valoroasă pentru menținerea sănătății ecosistemului orășenesc.

Bufniță – vânătoarea nocturnă a orașului

Bufnița este una dintre cele mai importante păsări pentru un oraș mare. În Republica Moldova, există șapte specii de bufnițe, dintre care trei sunt frecvent observate în orașe: huhurezul mic (Strix aluco), ciuful de pădure (Asio otus) și ciușul (Otus scops). Aceste specii profită de parcuri, grădini, sau alte spații verzi pentru a se adăposti și a găsi hrană. Restul speciilor, cum ar fi buha mare (Bubo bubo), preferă habitatele naturale precum pădurile și regiunile stâncoase, iar alte specii precum ciuful de câmp (Asio flammeus) sunt mai des întâlnite în zonele de stepă și câmpuri deschise.

Importanța acestora pentru localități este, de fapt, prada pe care o vânează – rozătoarele. O bufniță adultă consumă până la patru șoareci în timp de 24 de ore. Ceea ce înseamnă că o singură bufniță timp de o lună curăță orașul de aproximativ 120 de șoareci, iar timp de un an – de 1 460 de șoareci. 

Probabil, problema rozătoarelor nu vă deranjează pe moment. Dar trebuie să cunoașteți că acestea au o rată de reproducere foarte mare. Șoarecii au o perioadă de sarcină scurtă, aproximativ 21 de zile, ceea ce înseamnă că o zonă poate fi invadată în doar câteva luni. 

Ciuful de pădure (long-eared owl) este o specie de bufniță care iernează în localitățile urbane și rurale, iar în restul anului trăiește în păduri și parcuri. În timpul zilei, pasărea doarme, iar pe timp de noapte, ciuful de pădure iese la vânătoare prin cartiere, acolo unde poate găsi hrana cea de toate zilele – rozătoarele apetisante!  

Ornitologa Silvia Ursul povestește că aceste bufnițe preferă să se adăpostească pe crengile copacilor din fața unor instituții publice – primării, consilii locale, sedii de poliție, școli, universități etc. –, deoarece acolo pot vâna cele mai multe rozătoare din oraș.  

„Noi, oamenii, suntem prea ocupați cu activitățile cotidiene pentru a observa prezența unor rozătoare în cadrul unor astfel de instituții mari, pe când păsările le simt prezența noaptea, când clădirile sunt goale.”

În acest mod, pentru aceste specii, mediul urban devine o resursă de hrană și adăpost pe timp de iarnă.

Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii din Republica Moldova face recensământul acestei specii, iar dacă vrei să participi și tu, în acest material găsești mai multe informații.

Cucuveaua – un alt prieten discret în lupta cu rozătoarele din oraș

Cucuveaua este una dintre cele mai comune și răspândite specii de bufnițe din Republica Moldova, întâlnită în mod frecvent nu doar în mediul urban, dar și în zonele rurale. Cucuveaua se hrănește cu șoareci, insecte și alte viețuitoare mici. Pasărea găsește hrana necesară și un adăpost sigur, fără a fi deranjată de activitatea umană. 

Cucuveaua, pe lângă faptul că este adesea întâlnită în sălcii sau pe suprafața copacilor, își găsește adăpost și în podurile caselor sau în hambarele unde sunt depozitate cereale și grâne. Aceste depozite atrag, la rândul lor, rozătoare, care devin o sursă constantă de hrană pentru cucuvea. Rozătoarele sunt, de obicei, o problemă pentru gospodării, iar cucuveaua le vânează eficient. Șoarecii și șobolanii uneori nu dispar nici după tratamente de dezinfecție sau dezinsecție, respectiv cucuvelele contribuie semnificativ la reducerea numărului acestora. În acest fel, cucuveaua devine un aliat discret în lupta împotriva rozătoarelor în gospodăriile din municipiul Chișinău. 

Porumbelul – o pasăre pentru care locuitorii orașelor trebuie să-și asume responsabilitatea

Silvia a menționat că porumbeii sunt adesea percepuți ca «oaspeți nepoftiți» în orașele mari, fiind considerați o pacoste în multe localități din întreaga lume, inclusiv la Chișinău. De exemplu, la Catedrala Mitropolitană Nașterea Domnului, se pot observa țepi de protecție, instalați pentru a preveni murdăria pe care o lasă aceste păsări.

Expertă spune că porumbeii pe care îi vedem astăzi în orașe sunt urmașii domesticiți de oameni ai porumbelului sălbatic de stâncă (Columba livia). Printr-un proces îndelungat de hibridizare, acești porumbei au evoluat într-o subspecie cunoscută sub numele de Columba livia domestica. Strămoșii lor trăiau pe stânci, iar domesticirea lor a început acum mii de ani, când oamenii au început să-i folosească pentru transportarea mesajelor, al bunurilor sau pur și simplu pentru a se bucura de prezența lor.

Astfel, orașele moderne, cu clădirile lor înalte, le oferă condiții care le amintesc de habitatul lor ancestral – stâncile. De aceea, blocurile și clădirile sunt locuri ideale pentru cuibărit, iar porumbeii profită de aceste spații. În plus, aceștia contribuie la ecosistemul urban prin consuma resturi alimentare, ajutând în acest la curățarea orașelor mari și nu numai. 

Două metode dintre cele prin care putem crea un habitat mai bun pentru porumbei fără a ne încălca confortul sunt:
# evitarea hrănirii excesive, deoarece aceasta poate duce la suprapopulare și la probleme de sănătate pentru păsări;
# instalarea de adăposturi, pentru că, în acest mod, le oferim un loc sigur pentru cuibărit, fără a deranja locuitorii.

Comoditatea păsărilor de a trăi într-un oraș mare este redusă atunci când:
# dispar spațiile verzi,
# se reduc scuarurile,
# se micșorează numărul parcărilor verzi și al altor spații naturale,
# au loc intervenții urbane, așa precum pavarea terenurilor sau construcția de blocuri și parcări.

Pentru un ecosistem sustenabil, experții recomandă adaptarea inclusiv a parcărilor. Aceștia sugerea amenajarea parcărilor verzi, care se face cu ajutorul materialelor permeabile, cum ar fi pietrișul. Aceste parcări, de obicei, au și vegetație, oferind astfel un spațiu mai prietenos pentru păsări și loc suficient pentru mașini. 

Conform Asociației Obșească Salvați Chișinăul, în 2022, în municipiul Chișinău peste 3 120 000 m2 sunt utilizați pentru parcare. Raportat la suprafața stadionului republican, ar însemna că automobilele parcate ocupau o suprafață echivalentă a peste 60 de stadioane. Respectiv, păsările nu au mai puțin spațiu pentru trai. 

Un alt risc major pentru păsările care trăiesc în orașe este înmulțirea animalelor fără stăpân, în special a pisicilor. „Rata mare de abandon a animalelor și înmulțirea necontrolată a dus la o creștere semnificativă a numărului de câini și pisici vagabonzi în orașele mari, cum ar fi Chișinău. Aceste animale reprezintă o amenințare directă pentru păsările urbane, care pot fi vânate de pisicile fără stăpân, iar acest fenomen are un impact negativ asupra diversității faunistice.”

În ciuda percepției generale, pisicile și câinii fără stăpân nu fac parte din fauna sălbatică. „Chiar dacă mulți oameni îi consideră „parte din natură”, aceste animale sunt de fapt specii domesticite, care au fost introduse de noi și s-au adaptat la viața urbană. Ele au rămas cu instincte primitive, dar aceste comportamente sunt mult mai dăunătoare pentru ecosistemul nostru decât ne-am imagina.”

Înmulțirea acestor animale în orașe, cauzată de înmulțirea necontrolată, reprezintă o amenințare majoră pentru biodiversitate. „Pisicile și câinii fără stăpân vânează nu doar păsări mici, dar și amfibieni, mamifere mici și alte forme de viață, fie din necesitatea de a se hrăni, fie din instinctul de a exersa comportamente de vânătoare. Aceste atacuri nu doar că diminuează populațiile de animale sălbatice, dar și afectează întregul echilibru ecologic. Astfel, impactul negativ nu este doar asupra păsărilor mici, ci și asupra altor specii vulnerabile.”

Despre scorburi și copaci noi și vechi

Un alt aspect important legat de habitatul păsărilor este disponibilitatea copacilor bătrâni, care joacă un rol esențial în menținerea biodiversității. Pentru a proteja păsările și a reduce riscurile cauzate de copacii bătrâni, se evaluează arborii cu ajutorul specialiștilor în arboricultură. La fel, se îndepărtează doar părțile periculoase, iar copacii bătrâni sunt păstrați în zone mai puțin frecventate de oameni. Totodată, comunitatea este educată cu privire la importanța protejării biodiversității și asigurării siguranței publice. De asemenea, se colaborează cu autoritățile pentru a implementa politici echilibrate de conservare și siguranță.

Deși copacii tineri sunt adesea plantați în parcuri sau pe străzi, aceștia nu oferă condițiile necesare pentru păsările care cuibăresc în scorburile naturale. Lemnul tânăr este prea dur pentru a permite formarea unor scorburile, iar acestea sunt esențiale pentru anumite specii de păsări.

„De asemenea, chiar și gardurile vii sau alte soluții «verzi» sunt insuficiente pentru a proteja sau hrăni păsările. Aceste zone pot fi tăiate sau distruse sezon după sezon, iar păsările, care sunt foarte selecte în privința locurilor de cuibărit, nu găsesc mereu condițiile necesare pentru a-și construi cuiburi sau a se hrăni în siguranță. În multe cazuri, păsările ar dori să cuibărească în copaci bătrâni și scorburoși, dar acești copaci sunt tot mai rari în mediul urban”, a menționat experta în păsări, Silvia Ursul.

Scorburile se formează în principal în copacii bătrâni, prin activitatea ciocănitorilor, care sapă în lemn pentru a găsi insecte. Aceste găuri rămân disponibile pentru alte specii de păsări mici, care folosesc aceste spații pentru cuibărit. Fiecare specie de pasăre preferă scorburile de dimensiuni diferite, astfel că prin activitatea lor ciocănitorile acționează ca niște „ingineri ecologici”, creând habitate pentru alte specii. Acesta este un exemplu de interdependență între specii, care ar trebui protejată.

În Chișinău, protecția păsărilor urbane este un subiect de interes și, deși autoritățile locale nu au politici clare de protecție exclusivă pentru păsările urbane, există inițiative legate de biodiversitate și educația ecologică. În cadrul Strategiei Naționale de Conservare a Biodiversității, care face parte dintr-un cadru mai larg de politici de mediu, se recunoaște importanța protecției ecosistemelor, iar proiectele de protejare a biodiversității sunt sprijinite de organizații neguvernamentale și internaționale, cum ar fi PNUD și Fondul Global pentru Mediu. 

În ceea ce privește implicarea autorităților, în ultimii ani au apărut inițiative de protejare a păsărilor sălbatice, cum ar fi înființarea Societății pentru Protecția Păsărilor și a Naturii în 2016. Această organizație are ca scop educația publicului și protejarea speciilor de păsări prin studii și activități de conservare. De asemenea, în Chișinău sunt promovate programe de informare și sensibilizare, cum ar fi prezentări școlare despre biodiversitate și fotografia păsărilor sălbatice, ce contribuie la creșterea gradului de conștientizare privind importanța acestora în ecosistemele urbane. 

De asemenea, există preocupări legate de impactul activităților umane asupra păsărilor, cum ar fi expunerea lor la bacterii rezistente la antibiotice din zonele urbane, ceea ce sugerează că autoritățile ar putea aborda protecția păsărilor dintr-o perspectivă mai largă, incluzând siguranța publică și sănătatea animalelor​. 

O metodă prin care putem proteja fauna urbană este instalarea cuiburilor artificiale pentru păsări. Această practică este populară nu doar în Republica Moldova, dar și în multe alte țări și reprezintă o soluție care în același timp educă societatea să fie mai conștiincioasă. Cuiburile artificiale sunt benefice pentru faună, mai ales pentru specii care au nevoie de locuri de cuibărit, dar nu găsesc arbori bătrâni sau scorburi naturale în mediul urban.

Totuși, trebuie menționat că instalarea cuiburilor artificiale pentru păsări poate rezolva doar o parte din problemă. Adesea, multe dintre cuiburile construite nu sunt ocupate de păsări, din cauza dimensiunii necorespunzătoare a deschiderii de intrare. În mod ideal, deschiderea trebuie să fie dimensionată exact pentru specie. De exemplu, pițigoiul albastru are nevoie de o gaură de aproximativ 2-2,5 mm pentru a pătrunde în cuib, iar dacă aceasta este prea mare, păsările nu vor folosi cuibul, pentru că vor fi expuse riscului de a fi atacate de prădători, precum pisicile, veverițele sau alte animale care pot pătrunde în cuiburi și pot fura ouăle sau puii.

De aceea, este important ca acele persoane care construiesc cuiburi să țină cont de standarde specifice fiecărei specii pentru a asigura succesul instalării și folosirii cuiburilor.

Despre crearea de spații verzi pentru păsări

Un alt aspect important pentru sprijinirea biodiversității în mediul urban este crearea de spații verzi cât mai apropiate de habitatele naturale. Acestea ar trebui să fie multidimensionale, adică să includă plante, arbuști și arbori de diferite înălțimi și tipuri, pentru a oferi adăpost și hrană diverselor specii de păsări. Astfel, unele specii preferă să cuibărească în copaci mari, altele în tufișuri sau la nivelul solului. Creând perdele de protecție din arbuști mai mici și o acoperire ierboasă de-a lungul solului, putem oferi păsărilor un habitat variat, care să le satisfacă nevoile specifice.

Acest tip de spațiu verde ajută nu doar păsările, ci și alte specii de animale să își găsească refugiu și să se hrănească în siguranță. Cu toate acestea, trebuie să subliniem că este esențial să plantăm specii native.

Potrivit ornitologei Silvia Ursul, în amenajarea unui oraș, plantele exotice pot părea atractive din punct de vedere estetic, dar ele nu aduc beneficii ecologice reale. „În general, plantele exotice necesită mai multe resurse pentru întreținere, cum ar fi multă apă, și nu oferă hrană sau adăpost păsărilor și altor animale locale, care sunt adaptate la specii native. De exemplu, păsările locale au evoluat pentru a se hrăni cu semințele și fructele plantelor autohtone, iar plantarea de specii exotice, care nu produc aceleași tipuri de hrană, le poate pune în dificultate.”

În plus, plantele exotice pot deveni invazive și pot înlocui specii native, diminuând astfel diversitatea biologică și creând un dezechilibru în ecosistem. Plantele native, pe de altă parte, au un rol esențial în menținerea biodiversității, iar prin plantarea lor, contribuim la restabilirea unui echilibru ecologic.

Conform Silviei Ursul, în Chișinău, spațiile verzi sunt destul de limitate și, în multe cazuri, nu sunt gestionate corespunzător. „Adesea, acestea sunt folosite pentru depozitarea zăpezii sau pentru locuri de parcare, iar în loc să fie transformate în adevărate oaze pentru biodiversitate, rămân neutilizate. Cu toate acestea, există încă locuri unde am putea să îmbunătățim condițiile pentru plante și animale, dacă ne-am concentra mai mult pe utilizarea plantelor native și crearea de spații verzi diverse.”

Cum coțofenele s-au întors la Berlin

Un exemplu este orașul Berlin, unde coțofana (Pica pica), o pasăre simbolică pentru zonele urbane, a fost pe cale de dispariție în anii ’90 din cauza reducerii habitatului și a poluării. Pentru a rezolva problema, autoritățile și organizațiile de mediu au implementat programe de protecție a habitatului și de educare a cetățenilor pentru a proteja păsările, inclusiv prin plantarea de arbori care să le ofere locuri sigure de cuibărit.

În timp, aceste măsuri au condus la o revenire semnificativă a populației de coțofene, iar astăzi, aceste păsări sunt din nou o prezență obișnuită în orașele germane, inclusiv în Berlin. 

În unele țări, precum Elveția, Silvia Ursul a menționat că a observat un exemplu bun de integrare a plantelor native în orașe în scopul de a crea un spațiu sigur pentru cât mai multe păsări. „În locurile dintre trotuare și străzi, au fost plantate specii de leurde sau alte plante autohtone, care nu doar că arată frumos, dar sunt și benefice pentru fauna locală.”

Conform Silviei Ursul, în Chișinău, spațiile verzi sunt destul de limitate și, în multe cazuri, nu sunt gestionate corespunzător. „Adesea, acestea sunt folosite pentru depozitarea zăpezii sau pentru locuri de parcare, iar în loc să fie transformate în adevărate oaze pentru biodiversitate, rămân neutilizate. Cu toate acestea, există încă locuri unde am putea să îmbunătățim condițiile pentru plante și animale, dacă ne-am concentra mai mult pe utilizarea plantelor native și crearea de spații verzi diverse.”

Exemplele altor state ne arată că o bună gestiune a resurselor poate renaște flora urbană. Totuși, până așteptăm decizii legislative, e bine să începem schimbarea de sine stătător, deoarece fiecare dintre noi poate pune umărul pentru dezvoltarea unui ecosistem urban sănătos.

Aici aflați cum două moldovence au creat o serie de ilustrații gratuite, menite să transforme păsările într-un simbol național.

Preluat de la: diez.md