Mariana Gurghiș face parte din categoria părinților moderni, care și-a încurajat întotdeauna fiica să se concentreze pe studii și pe oportunitățile existente, astfel încât să-și croiască un drum în viață pe care și-l dorește. Pentru unii poate părea surprinzător, dar Mariana a fost cea care i-a propus fetei sale, Cătălina, să se înscrie la programul de burse ASSIST pentru a învăța timp de un an la un liceu privat din Statele Unite ale Americii.

În cazul unor părinți această acțiune ar putea părea uimitoare, ținând cont de faptul că fiica ei este minoră, perioada pe care urmează să o petreacă peste ocean este îndelungată, iar distanța dintre Republica Moldova și America depășește câteva mii de kilometri. Pe alocuri, unii părinți se arată sceptici privind participarea copilului lor într-o oportunitate, mai ales când aceasta presupune o deplasare îndepărtată. În acest material, Mariana ne va povesti cum a simțit pe propria piele plecarea Cătălinei și de ce este important să nu le interzicem copiilor să trăiască asemenea experiențe.

Mariana era sigură că fiica sa va obține această bursă și că va merge în SUA. Tot ea a fost un exemplu pentru Cătălina, deoarece anterior beneficiase de o bursă în America pentru studiile de doctorat. „Cred că trebuie să încurajăm copiii să participe la cât mai multe concursuri de acest fel, pentru că le lărgesc orizonturile extrem de mult. Până la urmă, nu contează faptul că ai obținut bursa sau nu.” Convingerea Marianei s-a adeverit, iar în prezent Cătălina se numără printre câștigătoarele programului ASSIST. „Știam bine că este o experiență care îți schimbă viața și care o separă în «până la» și «după».”

Elevii care aplică pentru programul de școlarizare ASSIST trec prin mai multe etape de selecție. Mama Cătălinei povestește că tot procesul a pregătit-o pentru momentul plecării propriu-zis. Tot ea adaugă că aceste etape responsabilizează elevii, fiind și un moment de reflecție care le permite să gândească „în afara cutiei”. Mariana este de părere că cele patru etape prin care trec candidații ASSIST sunt moderate, cu perioade destul de îndelungate între ele, ca să nu solicite foarte mult timp din partea elevilor. „La niciuna dintre etapele la care avea termenul-limită în imediata apropiere eu nu eram în țară. Cu toate acestea, atunci când a fost necesar să iau extrasul cu notele de la școală, am mers și l-am luat.”

După finalizarea procesului de selecție, Cătălina a participat la o tabără de orientare în Elveția, iar în ziua imediat următoare după ce a venit acasă, și-a pregătit bagajele pentru zborul către SUA. Mariana recunoaște că noaptea dinaintea plecării a fost cea mai complicată. „Mă uitam la ea cât de fericită era. Emoțiile mele erau despre faptul că ea pleacă, iar eu nu sunt acolo să o întâlnesc. Chiar și despărțirea la aeroport a fost emoționantă.” După ce a ajuns acasă la familia gazdă, Cătălina și-a anunțat mama printr-un mesaj video că totul este în regulă și i-a prezentat locul unde va locui pe parcursul unui an. „Unui părinte îi trebuie să știe despre copilul său că este în siguranță. Programul ASSIST conferă securitate elevilor și, mai mult decât atât, dispune de un standard înalt al educației. De asemenea, Cătălinei îi place școala, disciplinele pe care și le-a selectat. După primele 24 de ore de când era acolo, eram liniștită că ea este bine.”

După trei luni petrecute în America, mama Cătălinei o vede mult mai independentă, degajată și încrezătoare. „Nu pot spune că este extrovertită, dar are un curaj aparte. În cazul în care vrea să-și expună punctul de vedere, îl exprimă. Deschide ușa și întreabă, ceea ce noi rar îi încurajăm pe elevii sau copiii noștri să facă. Dacă are nevoie de ajutor, poate să-l solicite de la familia gazdă sau de la administrația școlii. Cred că este important să se simtă adulți și să aibă această experiență de a se simți adulți.” Liceul la care învață Cătălina oferă acces părinților la un catalog electronic cu informații despre note, orar și discipline. Acest sistem îi permite Marianei să monitorizeze programul elevei astfel încât să-și rezerve timp pentru discuțiile cu ea. „Îi scriu un mesaj când știu că a finalizat ultima lecție pentru a concretiza dacă este liberă să vorbim. Discut cu ea aproape în fiecare zi, cu excepția momentelor în care are activități după ore și ar fi prea târziu pentru mine să fiu disponibilă din cauza diferenței de fus orar, de exemplu, la ora 1.0 sau 2.0.”

În afară de catalogul electronic, o altă experiență la care a participat Mariana este conferința între profesori și părinte, un fel de tradiționala ședință cu părinții pe care o cunoaștem cu toții. În SUA, formatul acestor ședințe este diferit, fiindcă se desfășoară între un singur părinte și toți profesorii elevului. „Timp de aproximativ 15 minute am discutat cu profesorii Cătălinei despre studii, teme pentru acasă și rezultatele școlare. Am abordat și subiectul adaptării, interacțiunii cu colegii de clasă. Profesorii observă aspecte pe care copilul poate nu le comunică, cum ar fi eventualele dificultăți de integrare în grup sau de socializare cu elevii din clasă. Este bine să ai această perspectivă și să poți adresa întrebări profesorilor.”

Din discuțiile pe care Mariana le-a avut cu Cătălina, dar și cu cei care îi predau, a observat că profesorii americani tratează elevii ca pe niște personalități și fiecare opinie este ascultată. „În Republica Moldova, fiica mea a studiat matematica la un nivel mai avansat. Cunoaște unele metode de rezolvare a exercițiilor care nu se predau în SUA la etapa liceală. Cătălina i-a spus profesoarei că știe alte moduri de soluționare a problemelor, iar profesoara a invitat-o la tablă pentru a explica rezolvarea și logica din spatele unui exercițiu. Profesoara i-a spus: «Cătălina, tu în fiecare săptămână mă înveți ceva nou.» Această deschidere de a învăța ceva nou de la un elev trebuie să fie mereu prezentă.”

În afară de profesori, Mariana comunică frecvent și cu familia gazdă a Cătălinei. Ea recunoaște că membrii familiei gazdă au primit-o cu multă deschidere, iar acum interesul lor pentru țara de origine a Cătălinei a crescut. „Fiica mea demontează unele mituri pe care le au străinii despre Republica Moldova. Această curiozitate este reciprocă. Familia gazdă devine astfel o a doua familie.” Cătălina este un exemplu de urmat pentru sora și fratele ei gazdă, ei fiind mai mici decât ea. „Să vadă un elev care a trecut printr-un proces riguros de selecție pentru o bursă, care a avut curajul să plece în SUA, departe de casă, să învețe într-o limbă străină este un exemplu pentru copiii biologi ai familie gazdă. Aceasta le oferă curajul de a-și dori mai mult și de a înțelege că educația este cheia viitorului.”

Mariana susține că plecarea unui elev într-o țară străină reprezintă un moment al maturizării, chiar dacă este condiționat pe alocuri. „Când ai parte de o asemenea experiență, nu mai vine nimeni să te trezească dimineața, să îți pună micul dejun în față. Înțelegi că anumite responsabilități pe care le ai îți revin doar ție și trebuie să faci față singur.” În afară de plecarea copiilor peste hotarele țării, o altă frică a părinților este legată de pericolele care ar putea apărea. Protagonista interviului afirmă că nu a avut vreo îngrijorare legată de plecarea Cătălinei în SUA, mai ales că avantajele pe care le oferă un program de studii în afara țării sunt mult mai mari decât riscurile efemere pe care și le imaginează părinții. „Nu putem să ținem copiii întotdeauna într-o bulă sigură în care nimic nu îi afectează. Există un moment în care trebuie să încerce viața de adult.”

Pentru a evita eventualele pericole, Mariana împreună cu Cătălina și-au imaginat unele situații ipotetice care ar putea apărea în viața adolescentei. De exemplu, au discutat despre ce s-ar întâmpla în cazul în care Cătălina ar fi invitată la o petrecere unde se consumă alcool sau cum ar proceda în cazul unei neînțelegeri cu familia gazdă. „Am discutat situații ipotetice pe care le dezbăteam împreună, dar nu am avut niciodată îndoieli că ea nu ar lua decizia corectă.” Mariana le recomandă părinților care au anumite frici legate de oportunități să se gândească la faptul că, de cele mai multe ori, probabilitatea ca ceva rău să se întâmple este mult mai mică decât probabilitatea ca totul să fie bine. „Mi s-ar părea ciudat să interzici copilului tău de 15-16 ani să participe la un program de studii la care foarte mulți aspiră, doar dintr-o frică interioară.”

Unii prieteni de-ai Marianei chiar au întrebat-o despre programul de burse ASSIST și prima curiozitate era legată de permisiunea Cătălinei de a merge în SUA. „Îndemnul meu este să nu lase frica de necunoaștere să taie aripile copilului. Dacă el are o educație bine pusă la punct de acasă, o să ia deciziile corecte atunci când se află într-o țară străină. Dacă punem pe un echilibru avantajele și oportunitățile pe care le are participând la un program de studii diferit de cel din Republica Moldova, vedem că frica noastră nu trebuie să cântărească mai mult. Omul se formează prin experiențe. Să-i lăsăm pe copiii noștri să-și facă propriile experiențe, nu să trăiască sub povara fricii noastre.”

Pentru final, mama Cătălinei vine cu câteva tips and tricks pentru părinți:
# în cazul în care copilul tău are un iPhone, poți activa funcția Find My iPhone pentru a ști unde este copilul tău;
# dacă copilul tău merge peste hotare pentru a beneficia de o oportunitate, atunci îi poți achiziționa un eSIM pentru a obține acces la internet imediat cum ajunge într-o țară străină;
# în cazul în care copilul tău nu a mers niciodată într-o țară străină sau a zburat foarte puțin, atunci la următoarea vacanță încredințează-i rolul de ghid în aeroport;
# exersează pașii pe care trebuie să-i parcurgă înaintea unui zbor.

În acest material, Cătălina ne-a relatat despre primele luni petrecute la un liceu privat din SUA. Vei putea afla despre specificul sistemului educațional din SUA, despre activitățile în care se implică în afara orelor și despre relația cu familia gazdă.

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai noi oportunități #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalul nostru de Telegram.

Preluat de la: diez.md