Pentru judocanul Adil Osmanov prima participare la o ediție a Jocurilor Olimpice de Vară a venit de mână cu prima medalie olimpică. Deși circumstanțele l-au făcut să creadă că nu va fi în stare să câștige nici măcar o luptă, tânărul a reușit să învingă patru adversari din cinci. Victoriile i-au adus bronzul bine meritat și dorința aprigă de a deveni campion olimpic la Jocurile de la Los Angeles.

Adil a început să practice judo în 2011 la sugestia tatălui său. Inițial, frecventa cursurile pentru a învăța să se apere, dar în scurt timp a înțeles că-i place și că vrea să se dezvolte în domeniu, așa că a început să se antreneze mai mult, la nivel profesionist. Trecerea de la sportul de masă la cel de performanță a avut loc în decursul a doi-trei ani și a fost, probabil, una dintre cele mai bune decizii luate vreodată de către Adil.

Pentru că s-a născut și a locuit o perioadă din viața sa în Federația Rusă, primele antrenamente și competiții s-au desfășurat anume acolo. Și-a început cu stângul cariera, pierzând chiar prima luptă din cadrul primei sale competiții. Totuși, acest rezultat nu l-a descurajat să continue să practice judo.

În 2017, Adil a decis să reprezinte țara noastră la competiții, dat fiind faptul că se identifică moldovean și azer (mama sa este din Republica Moldova, iar tatăl – din Azerbaidjan). În primii ani i-a fost greu, având în vedere procesul de adaptare, dar această etapă a rămas în trecut.

„De-a lungul carierei mele au existat multe dificultăți – accidentări, operații, înfrângeri. De fapt, toată lumea trece prin momente dificile, însă ca să fie bine trebuie doar să le tratăm diferit. Eu am reușit să le depășesc datorită mai multor factori importanți, inclusiv ajutorul Atotputernicului, mediul potrivit și sprijinul celor dragi. Totodată, sunt motivat de dorința de a mă autorealiza în acest sport. Nu-mi place să renunț la jumătate de drum”, spune tânărul.

Ca în cazul tuturor sportivilor de performanță, visul lui Adil era să cucerească o medalie olimpică. Și l-a îndeplinit în iulie 2024, la ai săi 24 de ani, dar drumul a fost lung și anevoios pe alocuri. A reușit să se califice la Jocurile de la Paris în martie curent, datorită medaliei de aur pe care a obținut-o la Cupa Mondială Grand Slam din Antalya, Turcia. Tot grație acestei medalii, sportivul a preluat titlul de campion absolut în limitele categoriei de 73 de kilograme.

„În procesul de calificare, partea cea mai grea a fost evitarea traumelor, astfel încât să nu fiu nevoit să încetez antrenamentele. Dar, ca să fiu sincer, cabinetul fizioterapeutului a devenit o locație obligatoriu de vizitat. Din păcate, accidentările constituie o parte integrantă a sportului profesionist, în special în artele marțiale.”

Cu toate că această calificare ar fi trebuit să reprezinte o garanție a faptului că sportivul va evolua la olimpiada de vară, nu a fost chiar așa. Cu aproximativ cinci luni înainte de calificarea lui Adil, judocanul Petru Pelivan deja reușise să se califice în aceeași categorie de greutate. Potrivit Regulamentului JO, în judo, la aceeași categorie de greutate nu pot participa doi cetățeni ai aceleiași țări. Acest lucru a însemnat că federația de profil a trebuit să decidă la nivel intern cine dintre cei doi sportivi ne va reprezenta țara.

„În cadrul lotului național de judo suntem ca într-o familie mare și prietenoasă, de aceea antrenorul nostru, Valeriu Duminică, ne-a spus să decidem singuri cine dintre noi va merge la olimpiadă. În cele din urmă, am ajuns la decizia că voi participa eu, iar Petru m-a instruit: «Învinge-i pe toți și întoarce-te cu medalie». Apropo, aș dori să remarc faptul că de fiecare dată când ne prezentăm ambii pe tatami, ne susținem reciproc.”

În etapa de pregătire, Adil și-a accidentat umărul, așa că la olimpiadă a avut de depășit o provocare în plus. Da, ați înțeles corect, nu a fost aceasta unica problemă. În seara de dinaintea primei sale lupte în cadrul jocurilor, sportivului i s-a ridicat temperatura până la circa 40 de grade Celsius. „A fost dificil să lupt în astfel de condiții extreme. În noaptea dintre 28 și 29 iulie, când aveam febră, speram să pot să câștig măcar o luptă. Totuși, nu avea rost să renunț.”

Având în vedere aceste dificultăți, dar și greutatea responsabilității, cel mai greu i-a fost să se concentreze asupra luptelor. Toate i-au părut dificile, mai ales din cauza stării sale și a faptului că la Jocurile Olimpice nu există adversari slabi. Totuși, a reușit să câștige patru dintre cinci lupte, cu americanul Jack Yonezuka, uzbekul Murodjon Yuldoshev, mongolul Erdenebayar Batzaya și italianul Manuel Lobardo.

„După ce am pierdut a patra luptă, am încercat să uit cât mai repede experiența și să mă pregătesc pentru una nouă. Împreună cu antrenorul am început să facem un plan pentru aceasta, care, până la urmă, s-a adeverit a fi eficient. Înainte de lupta pentru medalia de bronz mi-am spus că ori voi muri, ori voi face tot posibilul ca să câștig.”

A învins cu scorul 10-0, iar emoțiile i s-au văzut pe față: fericire, euforie, extaz, satisfacție, împlinire și mândrie. E și evident de ce, câștigarea unei medalii olimpice este un moment intens pentru sportivi, fiind rezultatul unor ani de muncă, sacrificii și dedicare. „De obicei, încerc să-mi controlez emoțiile după lupte, dar acolo, la Paris, nu le-am putut stăpâni. A fost din cauza grijilor personale și a faptului că am vrut să câștig o medalie pentru tatăl meu.”

Adil susține că nu era favoritul publicului la olimpiadă, ceea ce a constituit un stimulent suplimentar pentru a-i „bucura” pe detractori. „De exemplu, înainte de lupta pentru medalia de bronz, 5 % dintre spectatori pariau în favoarea mea și 95 % în favoarea adversarului meu, deoarece luptam împotriva unui dublu vicecampion mondial. Totuși, în adâncul sufletului meu continuam să cred că pot câștiga medalia și asta am făcut. În general, sunt mulțumit de rezultat, dar știu că am avut șanse destul de mari să ajung în finală. Cu toate acestea, îi sunt recunoscător Atotputernicului pentru tot. Având în vedere greutățile prin care a trebuit să trec, pentru mine această medalie este egală cu aurul.”

Rezultatul înregistrat la Jocurile Olimpice de la Paris l-a făcut pe sportiv să-și stabilească un nou scop pentru viitorul apropiat: medalie de aur la olimpiada de vară din 2028.

În 2018, Adil Osmanov a devenit câștigător al Cupei Europei pentru juniori, iar în 2021 a luat aurul la Cupa Europei pentru seniori. În 2019, a obținut titlul de vicecampion european printre juniori, iar în 2021 și 2022 a devenit medaliat cu bronz la Europenele U23. În 2024, tânărul a câștigat Grand Slam-ul din Antalya și Grand Prix-ul Austriei.

Preluat de la: diez.md