Vladislav își amintește că interesul său pentru poezie a apărut încă din gimnaziu. Prima poezie pe care a scris-o a fost un remake al poeziei „Lacul” de Mihai Eminescu. „Profesoara de limba română, care nu prea mă aprecia, ne-a dat această temă pentru acasă. Versurile mele erau destul de patetice, dar erau mai bune decât ale celorlalți. După lectura poeziei, am fost aplaudat. Nimeni nu a mai fost aplaudat. A fost prima dată când am simțit vanitatea și am fost mândru de ceea ce am scris, cu toate că am făcut-o mai mult nu din dorință, ci pentru că era o temă pentru acasă.”

Tânărul poet povestește că până atunci se reprezenta altfel în artă, prin pictură. „Deseori chiuleam de la școală și pictam sau desenam.” Pe la vârsta de 14-15 ani, a început să-i acorde mai multă atenție poeziei, fiindcă a început să scrie din simțuri. „S-a întâmplat atunci când de mine s-a despărțit o fată de care eram îndrăgostit. Fusesem împreună o lună, era mult pentru acea vârstă, și am scris poezia «De-aș putea». După un timp scurt, cu această poezie am readus-o în viața mea. Apoi, am cucerit-o prin poezia «În vis». În această poezie mi-am exprimat dorința mea de a fi din nou cu ea. A fost o invitație la prelungirea relației și am fost împreună timp de patru ani.”

Din acel moment, Vladislav a început să scrie. A lăsat la o parte pictura, deoarece, după cum precizează el: „Voltaire spunea: «Ca să posezi o artă, trebuie să ai diavolul în tine», iar eu nu voiam să am mai mulți diavoli”. „Totodată, îmi era mai simplu, ideile veneau de la sine. Pictura necesită multă răbdare și lucru. Este ceva care te face să te închizi și este foarte greu să avansezi.”

„Cel mai mult cred că mă definește romantismul”

Întrebat despre stilul în care scrie, tânărul spune că are multe stiluri de poezie. „În primul rând, sunt clasic, pentru că mie îmi place clasicul, însă cel mai mult cred că mă definește romantismul. Am și un capitol în cartea mea care se numește «Postmodernism romantic». Sunt și expresionist, dar și iluminist, din motiv că am idei revoluționare. Mereu eram mai rebel în ceea ce privește libertatea și mereu am luptat pentru ea. Și, într-un final, mă regăsesc și în impresionism. Am momente în care pun accentul pe un cuvânt sau pe o frază și fac un contrast. Îmi place contrastul, dar să fie bine echilibrat și integrat în poezie”, spune acesta.

„Încerc să scriu despre urât și să-l transform în frumos”

Poetul spune că, în general, în poezie își revarsă sentimentele urâte. „Atunci când nu am ce scrie, mama mea se bucură, deoarece acest lucru înseamnă că la mine este totul bine. Eu încerc să scriu despre urât și să-l transform în frumos. Majoritatea versurilor mele au formă. Dar și sens. Nu vreau ca poeziile mele să fie trecătoare. Un critic de la cenaclu mi-a spus că scriu clișeic. Îl rugasem să îmi explice două metafore din poezia mea, așa cum el le-ar interpreta, iar el nu a putut să facă acest lucru.”

Vladislav este de părere că clișeele sunt un fel de sperietori pentru poeții postmoderniști și contemporani, însă el nu se eschivează să le folosească. „Încerc să dezvolt cumva tot ceea cea fost folosit și să amplific în metafore conceptuale. Eu folosesc metafore simple, duble și am inventat și conceptul de metaforă triplă.”

„E amuzant și trist tot ceea ce se întâmplă acum, deoarece există tot mai multă libertate”

Chiar dacă tot mai mulți poeți postmoderniști preferă să scrie în vers alb, tânărul poet spune că lui nu-i prea place versul alb, cu toate că are unele poezii scrise în această formă. „Din punctul meu de vedere, acum, în poezie, se axează pe libertate și se uită de elogitate. Nu există melodicitatea pe care trebuie să o simți tu ca poet(ă). Poezia trebuie să fie ca o melodie a sufletului care să aline auzul. Dezamăgirea mea vine atunci când aud poeții care își citesc versurile lor fără formă”, menționează acesta.

Totodată, Vladislav spune că are toate semnele de punctuație puse bine în poezii, chiar și în cele scrise în vers alb, fiindcă nu îi place această rebeliune împotriva gramaticii. „Este, de fapt, ironic, deoarece poeții contemporani sunt primii care te vor certa atunci când vei face o greșeală de gramatică. Sunt puțin îngrijorat că totul se transformă. E amuzant și trist tot ceea ce se întâmplă acum, deoarece există tot mai multă libertate, mai puține reguli, mai multe persoane încep a scrie, iar poezia degradează.”

Poezia de azi este destul de brutală. Oamenii doresc să impresioneze și adesea nu sunt poeți, ci stand-up-eri sau clovni care încearcă să acapareze publicul prin diverse lucruri care ar impresiona ochiul și urechea. Chiar dacă atât de mulți oameni scriu și sunt atât de multe versuri, poezia degradează. Cea care se scrie acum nu este atrăgătoare, deoarece este un produs al gândirii, nu al simțului. Dacă gândești mai mult decât simți, ești mai mult un critic/o critică literar(ă).

Vladislav este și librar și observă că nu se cumpără cărți de poezie. „Procentajul cumpărătorilor care procură cărți de versuri este mizer și se micșorează cu fiecare an ce trece. Acest lucru este foarte trist și mă dezamăgește. Acum, poeții sunt mai mult raționali decât sensibili și sufletiști și cred că acesta este și motivul pentru care oamenii citesc mai puțină poezie acum.” În același timp, spune că a sa carte a devenit una cumpărată, chiar dacă nu își dorea să îi facă multă publicitate. „Nu primesc din vânzări mulți bani, deci nu voi putea trăi din scris. Cu arta este foarte greu să câștigi ceva, mai ales în Republica Moldova, iar eu nici nu sper să câștig financiar din arta mea. Eu nu am făcut asta pentru bani. Mereu am scris și pictat, fie pentru eliberarea sufletului meu, fie ca o formă de dedicații pentru a alina alte persoane”,  menționează tânărul.

„Nu-mi doresc ca poeziile mele să se îngroape în valurile timpului și să nu fie citite”

Pentru că are un volum de versuri proaspăt scos de sub tipar, primul de altfel, tânărul poet a explicat conceptul cărții sale. Pornind de la titlu, Vladislav precizează că „Vendeta Vanității” simbolizează un fel de răzbunare a sufletului său și dorința de a se arăta. „Totodată, port o mască, pentru că nu aș vrea să mi se vadă chipul. Se creează un fel de ironie. Eu am personificat vanitatea și am creat ideea răzbunării unui păcat, pentru că vanitatea ar însemna un păcat – mândria. Mândria poate fi de două feluri: negativă și pozitivă. Eu am o mândrie pozitivă și se referă la «copiii» mei din această carte. Poeziile sunt părți ale sufletului meu. Nu-mi doresc să se îngroape în valurile timpului și să nu fie citite.”

Pe volumul său apar patru semne specifice jocului de cărți, însă sunt trei capitole. Postmodernismul romantic, conceptul pe care l-a creat, este însemnat cu inimă neagră – adică romantismul inversat, cu țepușă. „Ultimul semn, trifoiul cu cinci petale, semnifică viitorul volum de proză care va fi luată tot pe capitole – petale. Cele cinci petale ale trifoiului vor reprezenta scrisori, poate eseuri, nuvele în vers și piese de teatru, având în vedere că am scris câteva piese dramatice, iar la a cincea mă voi gândi. Vreau să scot la suprafață volumul meu de proză”, spune poetul.

Tânărul menționează că se gândește să scrie și câteva eseuri pentru această carte în care să-și explice poeziile. „Atunci când îmi voi explica metaforele, poeziile mele vor fi înțelese și simțite mai profund.”

Chiar dacă nu vrea să aleagă între poezie și proză, Vladislav spune că poezia îi va fi mereu mai aproape sufletului, fiindcă e melodioasă. „Am ales să fiu mai mult poet, deoarece poezia are o forță aparte și este un cântec al sufletului.”

„Atunci când persoanele care te iubesc nu te înțeleg, se întâmplă o tragedie”

Vladislav spune că nu i-a fost niciodată frică să nu fie înțeles de alții. „Mi-e frică să nu mă înțeleagă doar  persoanele pe care le iubesc. Atunci când persoanele pe care te iubesc nu te înțeleg, se întâmplă o tragedie. Ți se răsfrânge sufletul. Dacă doresc să te înțeleagă și nu pot, e o tragedie dublă, iar dacă nu doresc, atunci e o tragedie triplă. Eu deja sunt mai tolerant la sentimentele oamenilor, pentru că nu le poți impune oamenilor să simtă. Uneori se întâmplă însă să vreau să fiu neînțeles, deoarece dacă m-ar înțelege unii oameni, s-ar supăra.”

„Eu nu văd nicio speranță în poezia din Republica Moldova”

Tânărul spune că poeții basarabeni reușesc să se afirme mai bine peste Prut, deoarece românii apreciază foarte mult basarabenii. „Impresia lor este că dacă ești basarabean, atunci ești bun. Basarabenii sunt considerați diamante ascunse din care poți forma ceva. Totodată, aș spune că ei ne consideră pe noi mai sufletești, mai plini de emoție și simțire.”

De asemenea, este de părere că poeții din Moldova nu se mai concentrează pe artă. „Consider că Grigore Vieru este ultimul poet al cărui bust a fost sculptat pe Aleea Clasicilor pentru următorii 50 de ani. Eu nu văd nicio speranță în poezia din Republica Moldova, deoarece se promovează valoarea banului și problemele sociale. Oamenii se centrează pe supraviețuire, nu pe artă, iar atunci când oamenii se concentrează mai mult pe supraviețuire, arta suferă foarte mult. Și totuși, eu îmi doresc să promovez poezia.”

„Poeziile mele mă descriu pe mine mai bine decât eu aș putea”

Întrebat despre cum a evoluat de când a început să scrie versuri, Vladislav spune că sunt unele poezii din trecut care sunt mai bune decât cele pe care le-a scris în ultima perioadă. „Acum, scriu mai puțin și, cumva, revin la versurile mele pentru a le amplifica ideea și pentru a le face să sune mai bine. Să le dau mai mult sens. Înainte, scriam o dată și aia era versiunea finală”, spune el.

Tânărul se caracterizează ca fiind un om luptător, talentat și un promotor al dreptății. E rebel, pentru că așa e sufletul său, iar oamenii buni, sufletiști, veseli se simt în siguranță alături de el. „Poeziile mele sunt cele care mă pot descrie mai bine decât aș putea eu. Sunt create din cele mai memorabile trăiri și reprezintă o biografie a vieții și a sentimentelor mele”, concluzionează Vladislav.

Un poet adevărat trebuie să simtă mai profund decât simt alții. Să fie cu sufletul deschis la orice. Să caute mereu inspirație și să fie sincer, deoarece sufletul nu îți „curge” dacă nu ești sincer.

Preluat de la: diez.md