Betsy de Thierry, autoarea cărţii ”Ruşinea la copii”, precizează că până şi adulţilor le este foarte dificil să privească propriile experienţe ruşinoase, preferând evitarea confruntării cu amintiri, credinţe şi trăiri care produc multă durere.

Nu este un subiect uşor de gestionat, dar prihoterapeutul, speakerul şi formatorul Betsy de Thierry concentrează într-o manieră clară, pe înţelesul tuturor, informaţii din publicaţii de specialitate, rezultate ale cercetărilor desfăşurate în mediul academic şi mai ales pe cele extrase din experienţele trăite atât ca profesionist, cât şi ca adult în postura de victimă a hărţuirii cibernetice.

„În calitate de psihoterapeut, profesor, mamă şi prietenă am văzut cum ruşinea îşi scoate capul urât, dar subtil, invizibil şi puternic, în forme şi situaţii variate: în şcoli, în tehnici de parenting, în organizaţii şi în multe locuri. (…) Plecând de la propriile experienţe m-am familiarizat cu sentimentul ruşinii şi am recunoscut-o în centrele de sprijin pentru traumă, în munca mea, atât la victime nevinovate, cât şi la agresori”, spune de Thierry.

<!–

Formul de quiz

–>

Cea care a înfiinţat în Marea Britanie „Centrul pentru recuperare în urma traumei” dezvăluie în primele pagini ale cărţii „Ruşinea la copii”, cum a trecut timp de 4 ani prin experienţe umilitoare, până când poliţia a arestat pe cineva. Ea împărtăşeşte cu cititorii săi nu numai ce înseamnă ruşinea, ci şi ce consecinţe devastatoare poate avea, până în cele mai adânci structuri ale personalităţii.

Ţinta unor atacuri împotriva sa şi a reputaţiei sale, prin mailuri ameninţătoare, mesaje defăimătoare transmise colaboratorilor săi, blocarea şi controlarea diverselor conturi de comunicare online, psihoterapeuta britanică spune că „în acele momente înspăimântătoare, în care descopeream permanent noi atacuri cibernetice şocante care îmi afectau viaţa şi reputaţia profesională, am observat ruşinea cu care trebuia să mă lupt la nivel mental, chiar dacă ştiam că nu făcusem nimic rău. Aceste atacuri erau opera unor persoane care simţeau ruşine, dar nu puteau gestiona durerea şi neliniştea.”

Evenimentele personale menţionate au ajutat-o să conştientizeze că, din păcate, ne confruntăm în mod eronat cu toxicitatea ruşinii încă din copilărie, fără a fi ajutaţi să căpătăm în perioada formării timpurii şi resursele interioare necesare pentru a gestiona ca adult această trăire copleşitoare, dar şi situaţiile negative cauzatoare. Această motivaţie a stat la baza creării unui ghid, o carte oferită ca sprijin de înţelegere, dar şi de educare, atât pentru cei care lucrează cu persoane afectate de aceste consecinţe, dar şi pentru părinţi şi cei care se ocupă de educaţia copiilor.

În primele patru capitole ale cărţii ”Rusinea la copii”, cititorii vor afla ce este ruşinea, de ce există şi modurile condiţionate prin care este inoculată copiilor, cum diferă ea de vinovăţie şi care este impactul său. Următoarele patru capitole explorează simptomele provocate şi conţin detalii despre autoînvinovăţire, statutul de victimă, retragerea emoţională, nevoia de a cere scuze în permanenţă, ura de sine, furia, comportamentele autodistructive, explicând, de asemenea, şi ce este mecanismul disocierii emoţionale.

Şi, pentru că dincolo de a fi doar o carte educativă, aceasta fiind scrisă şi cu scopul de a oferi speranţă şi alinare, ultimele două capitole oferă sugestii terapeutice despre cum putem depăşi ca adulţi ruşinea, cum ne putem vindeca şi elibera de rănile emoţionale cauzate, dar şi cum să îi ajutăm pe copii să înţeleagă şi să exprime ceea ce simt, într-un mediu reconfortant.