Deși pare, la prima vedere, o tradiție ciudată de călătorie, atunci când intri în esența ei o îndrăgești și, de ce nu, înțelegi că merită să încerci măcar o dată nu doar să tragi cu ochiul peste gard, dar chiar să intri și să te plimbi printre morminte. „Îmi place să merg prin cimitire, acolo e o atmosferă deosebită. Liniștea îți dă voie să rămâi tête-à-tête cu gândurile pe care le ai. Îmi place să mă opresc la morminte, să le citesc inscripțiile, să meditez asupra lor, iar cel mai mult îmi place să mă opresc la mormintele mai vechi, care nici nu sunt atât de îngrijite. Întotdeauna citesc numele, datele nașterii și a morții și îmi imaginez cum a fost persoana în timpul vieții.”

În cimitire descoperi cultura popoarelor din alte unghiuri decât cele obișnuite

Elena nu a ales cimitirele în detrimentul muzeelor sau centrelor de creație. Tânăra le îmbină, întrucât imaginea despre cultura unei țări se conturează în termeni complecși. „Așa cum mergi la muzeu sau în altă parte și reușești să cunoști anumite chestii despre un anumit popor sau cultură, fix asta poți să cunoști și în cimitir, după modul cum e amenajat, după simbolurile care sunt pe morminte, după cum se comportă oamenii în cimitire. Aceste lucruri diferă de la popor la popor și cred că, în acest mod, poți descoperi cultura din alte unghiuri decât cele clasice. Mie îmi place în general cultura religiilor și poate de aici vine pasiunea de a colecționa vizite la cimitire.”

În timpul plimbărilor îndelungate sau de ultim minut (în cazurile în care întârzii la avion, dar neapărat ții să vizitezi un loc anume) printre morminte, Elena a descoperit mai multe diferențe dintre cultura Moldovei și culturile altor țări. „Pentru europeni, cimitirele sunt locuri cu mult mai sacre decât pentru moldoveni. În Europa, cimitirele rar se vandalizează, nu se aduc flori artificiale, coroane, și chiar dacă vezi flori, acestea sunt vii. La germani, de exemplu, chiar și în cimitire e ordine, totul e super-aranjat. La italieni, cimitirele sunt foarte artistice.”

De asemenea, atunci când mergi printre morminte înțelegi că și după moarte contează statutul pe care l-ai avut în timpul vieții. „Pentru unii e rezervat un loc mai mare în centrul cimitirului, cu o statuie mare, personalizată, iar alții rămân să se odihnească pe lângă gard, sau praful lor ajunge să stea pe o policioară.”

„Îmi plac cimitirele micuțe, despre care cunosc mai puțini”

Atunci când își planifică o nouă călătorie, Elena se străduie din timp, în momentul în care își face traseul, să includă și câteva cimitire de vizitat. De regulă, optează pentru cimitirele mici și mai puțin cunoscute, dar nu le evită și pe cele turistice. „Mai tare-mi plac cimitirele micuțe, pe care le cunosc mai puțini. Acum, când merg într-o țară nouă, neapărat mă uit pe hartă și le găsesc. Mai vorbesc cu localnicii, dar e ciudat că atunci când îi întrebi despre cimitire ei reacționează ciudat și nu prea pot să-ți răspundă. De multe ori dau întâmplător de cimitire când merg pe străzi, ele sunt foarte multe.”

Până a vedea cimitirele altor culturi decât cele ortodoxe din Moldova, tânăra credea că ele toate arată la fel. Prin urmare, a rămas impresionată când a văzut prima dată un cimitir catolic și unul evreiesc. „Ele arată total diferit. Nu sunt neapărat mai frumoase ci, pur și simplu, crescând în altă cultură, aceste cimitire impresionează; cred că dacă cineva de altă religie ar veni în Moldova, probabil ar rămâne impresionat de cimitirele noastre.”

Morminte futuristice, care îți aduc aminte de cabine de duș

Fiecare cimitir o impresionează pe Elena într-un mod aparte. Dacă unele au un specific futuristic, altele se evidențiază prin modul de amenajare.

„Mi-a plăcut Cimitero Monumentale di Milano din Milano. El a fost transformat într-o atracție turistică și are de ce, arată exact ca o casă de muzeu.”

Un alt cimitir care i-a plăcut Elenei și merită să-l vizitați dacă treceți pe la Berlin se află la periferia capitalei germane. „Acolo cimitirul e aranjat într-o formă de parc și e mai frumos aranjat decât parcurile de la noi din țară. Acolo este lac, sunt copaci. Fiecare mormânt are o chestie specifică persoanei respective; acolo sunt îngropați oameni de artă și la fiecare găsești o statuie colorată. Din start, nu-ți dai seama că ai intrat, de fapt, într-un cimitir.”

La Porto, tânăra a găsit un alt cimitir care a uimit-o. „Acolo am văzut morminte super-moderne, într-un cimitir în care doar oamenii bogați își pot permite un loc. Mormintele mi-au adus aminte de cabine de duș, arată tare futuristic.”

„Vreau să văd Cimitirul Vesel”

Tradiția Elenei adesea nu e înțeleasă, iar din acest motiv tânăra evită s-o împărtășească cu multe persoane. „Eu nu prea zic oamenilor despre pasiunea mea de a merge prin cimitire, deoarece risc să nu fiu înțeleasă corect. Despre aceasta știu doar oamenii mai apropiați, care nu se mai miră când văd bucuria că am descoperit un cimitir nou.”

Totuși, Elena a găsit și o mică comunitate de oameni care îndrăgesc plimbările printre morminte. „Am descoperit mai mulți oameni care au o asemenea pasiune și ne-am propus să vedem toate cimitirele din Chișinău.”

Deși îndrăgește mai mult cimitirele altor culturi, Elena își dorește să ajungă la Cimitirul Vesel, un cimitir ortodox. Acesta este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea un eveniment trist.

Sursă foto: when on earth

Preluat de la: diez.md