Anemia feriprivă: definiţie
Anemia feriprivă sau prin carenţă de fier este o afecţiune hematologică în care nivelul hemoglobinei este redus, ca urmare a scăderii numărului de celule roşii care asigură oxigenarea ţesuturilor. Aşa cum îi spune şi numele, anemia feriprivă este cauzată de aportul insuficient de fier în organism, mineral care ajută la producerea de globule roşii.
Prevalenţa anemiei feriprive este estimată la 30% din populaţia globului şi variază în funcţie de sex, vârstă sau rasă, arată datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Deşi este atât de comună, anemia prin carenţă de fier poate rămâne nediagnosticată ani de-a rândul, din cauza simptomelor care fie sunt ignorate şi considerate banale, fie sunt atribuite altor afecţiuni. În cazul formelor uşoare sau moderate, anemia feriprivă poate fi complet lipsită de simptome, însă anemia severă poate duce la oboseală, epuizare, dureri în piept sau dificultăţi la respiraţie.
Anemia feriprivă este întâlnită cu precădere în rândul femeilor fertile, cu vârste până în 30-35 de ani, ca urmare a pierderii de sânge de la menstruaţie sau a sarcinii. Dieta săracă în fier şi anumite tulburări intestinale care împiedică absorbţia fierului în organism pot contribui, de asemenea, la instalarea acestei afecţiuni hematologice.
Tratamentul anemiei feriprive depinde de gradul de severitate şi de cauza afecţiunii. Regimul alimentar bogat în fier şi suplimentele cu acest mineral vindecă anemia feriprivă, însă uneori pot fi necesare transfuziile sanguine, mai ales în cazurile severe. În lipsa unui tratament adecvat, anemia feriprivă poate duce la apariţia unor complicaţii grave, precum insuficienţa cardiacă sau tulburările de dezvoltare la copii.
- Cuprins
- Anemia feriprivă: definiţie
- Anemia feriprivă: simptome
- Anemia feriprivă: cauze
- Anemia feriprivă: diagnostic
- Anemia feriprivă: tratament
- Anemia feriprivă: prevenţie
Anemia feriprivă: simptome
Simptomele anemiei feriprive pot fi uşoare, moderate sau severe, în funcţie de starea de sănătate a pacientului şi de gradul de evoluţie a afecţiunii. Acestea pot include:
- Oboseală
- Slăbiciune
- Paloare
- Respiraţie scurtă
- Ameţeală
- Pofte alimentare neobişnuite (pământ, hârtie, gheaţă etc.)
- Înţepături în picioare
- Umflarea limbii
- Mâini şi picioare reci
- Ritm cardiac accelerat sau bătăi ale inimii neregulate
- Unghii subţiri, care se exfoliază şi se rup cu uşurinţă
- Dureri de cap sau în piept
- Lipsa poftei de mâncare, mai ales la copii
- Lipsa de energie
- Căderea excesivă a părului
- Ţiuituri în ureche (tinitus)
- Senzaţia continuă de mâncărime a pielii
- Dificultăţi la înghiţire (disfagie)
- Ulceraţii sau herpes în colţurile gurii
- Sindromul picioarelor neliniştite
- Unghii concave sau în formă de lingură
- Dificultăţi de concentrare
În lipsa unui tratament adecvat, anemia feriprivă poate favoriza apariţia unor complicaţii, unele dintre ele severe, precum:
- Infecţii frecvente (carenţa de fier slăbeşte sistemul imunitar)
- Tahicardie sau insuficienţă cardiacă
- Avort spontan sau naştere prematură
- Malformaţii congenitale sau greutate mică la naştere
- Tulburări de dezvoltare şi cognitive
- Depresie
Anemia feriprivă: cauze
Anemia feriprivă este cauzată în principal de pierderile masive de sânge la menstruaţie sau în timpul sarcinii, precum şi de alimentaţia săracă în fier. De asemenea, anemia feriprivă poate fi consecinţa:
- Ulcerului stomacal
- Excesului de medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (ibuprofen sau aspirină)
- Colitei ulcerative
- Hemoroizilor
- Cancerului de stomac
- Polipi colonici
- Cancer de colon
- Bolii celiace
- Intervenţiei chirurgicale de micşorare a stomacului
- Endometriozei
- Herniei hiatale
- Transfuziilor repetate de sânge
- Infecţiilor de tract urinar
- Rănilor severe, care provoacă hemoragie masivă
- Afecţiunilor inflamatorii intestinale
- Bolii Crohn
- Infecţiei cu Helicobacter pylori
- Insuficienţei renale
- Obezităţii
Doza zilnică recomandată de fier diferă în funcţie de vârstă şi de sex, astfel:
- De la 0 la 6 luni – 0,27 mg/zi
- De la 7 la 12 luni – 11 mg/zi
- De la 1 an la 3 ani – 7 mg/zi
- De la 4 la 8 ani – 10 mg/zi
- De la 9 la 13 ani – 8 mg/zi
- De la 14 la 18 ani – 11 mg/zi (băieţi) şi 15 mg/zi (fete)
- De la 19 la 50 de ani – 8 mg/zi (bărbaţi) şi 18 mg/zi (femei)
- După vârsta de 51 de ani (ambele sexe) – 8 mg/zi
- Gravide – 27 mg/zi
- Femei care alăptează – 9 mg/zi
Anemia feriprivă: diagnostic
Diagosticul de anemie feriprivă se stabileşte în urma examenului clinic, dar şi a hemoleucogramei, o analiză de sânge completă care oferă informaţii despre nivelul de celule roşii şi albe, hemoglobină, hematocrit, plachete sangvine (trombocite), feritină, transferină etc.
De asemenea, medicul poate solicita efectuare unor investigaţii suplimentare, mai ales dacă suspectează o carenţă de fier cauzată de hemoragie internă, precum: coprocultură, urocultură, endoscopie, colonoscopie, biopsie uterină, ecografie pelvină.
Anemia feriprivă: tratament
Principala opţiune de tratament în cazul anemiei feriprive este administarea de suplimente cu fier, pe stomacul gol, astfel încât acesta să fie cât mai eficient absorbit în organism. Aceste suplimente cu fier se iau doar la recomandarea medicului, pe durata şi în doza indicate de acesta, de obicei pentru câteva luni.
Totuşi, dacă apar simptome neplăcute, precum diaree, constipaţie, dureri de stomac, gust metalic sau vărsături, este indicat ca suplimentele să fie luate în timpul mesei.
Este important ca pacientul să nu ia în acelaşi medicamente antiacide pentru arsurile la stomac, deoarece acestea pot împiedica absorbţia fierului. Suplimentele cu fier trebuie luate la o distanţă de 2-4 ore de antiacide. De asemenea, se recomandă suplimentarea cu tablete de vitamina C, care ajută la absorbţia mai eficientă a fierului.
Pe lângă suplimentele cu fier, este necesară schimbarea regimului alimentar, care trebuie să includă alimente cu conţinut bogat în fier, precum: carne roşie (porc, vită, miel, în special organe, precum ficat), carne albă (crustacee, sardine, anşoa, pui, curcan, raţă), legume cu frunze verzi (broccoli, kale, salată, spanac etc.), nuci, cereale fortificate, paste, orez, fasole, mazăre etc.
În cazul în care anemia nu poate fi corectată prin suplimente sau dietă şi se descoperă o cauză care împiedică absorbţia de fier sau o afecţiune care provoacă hemoragie internă, medicul poate decide, în funcţie de situaţie, că sunt necesare antibioticele, contraceptivele, perfuziile cu fier, intervenţia chirugicală (în caz de polipi, tumori sau fibrom uterin), transfuziile sanguine etc.
Anemia feriprivă: prevenţie
Cea mai eficientă cale de a preveni anemia feriprivă este dieta bogată în fier şi evitarea anumitor alimente şi băuturi care împiedică absorbţia acestui mineral.
Alimentele cu cel mai ridicat conţinut de fier sunt: fasolea, ouăle, carnea roşie, somonul, fructele de mare, cerealele fortificate, dovleacul şi seminţele de dovleac, tofu, fructele uscate (stafide, caise), legumele verzi.
De asemenea, sunt indicate alimentele cu conţinut ridicat de vitamina C, precum: citrice (portocale, grepfrut, kiwi, ananas, lămâi etc.), broccoli, conopidă, pepene galben, papaya, mango, fructe de pădure (căpşune, afine, zmeură), ardei gras, pătrunjel, roşii.
Se recomandă evitarea sau consumul limitat de ceai, cafea, lapte şi cereale integrale, deoarece sunt bogate în acid fitic, un compus care împiedică absorbţia fierului din suplimente sau alimente.
O bună metodă de a preveni anemia feriprivă este şi administrarea de anticoncepţionale, dar numai la recomandarea medicului ginecolog. Acestea pot reduce fluxul de sânge la menstruaţie şi, implicit, pierderile de fier.
În cazul femeilor însărcinate, se recomandă întârzierea cu câteva minute a tăierii cordonului ombilical. Clamparea prea rapidă a cordonului ombilical reduce cantitatea de sânge care este transferată de la mamă la bebeluş prin intermediul placentei, afectând în acest mod depozitele de fier din organismul nou-născutului şi, implicit, dezvoltarea creierului acestuia. Specialiştii de la Academia americană de Pediatrie le recomandă medicilor să aştepte cel puţin un minut până să taie cordonul ombilical, pentru a reduce astfel incidenţa anemiei prin carenţă la fier la bebeluşi.
De asemenea, se recomandă alăptarea la sân sau, dacă nu este posibil, hrănirea sugarului cu formulă de lapte îmbogăţită cu fier, cel puţin în primul an de viaţă. Laptele de vacă nu este recomandat sugarilor sub un an şi nici nu este o sursă bună de fier. După vârsta de 6 luni, copilul poate fi hrănit cu cereale forticate cu fier şi carne pasată, iar după vârsta de un an nu se recomandă consumul a mai mult de 500 de mililitri de lapte de vacă sau înlocuirea meselor cu acesta.
Surse: hematology.org, nhlbi.nih.gov, emedicine.medscape.com, nhs.uk, healthline.com, mayoclinic.org
Autor: Paula Rotaru
Preluat de la: csid.ro