Rolul infecţiei cu Helicobacter Pylori  a deveni primordial în patologia peptică gastroduodenală în ultimii 30 -35 de ani. Alături de medicamentele antiinflamatoare, fumat şi alcool, această bacterie distruge bariera protectoare a mucoasei gastrice, iar aceasta devine mult mai sensibilă la acţiunea acidului clorhidric. Atunci cand mucoasa este agresată, de exemplu de Helicobacter Pylori, se produc modificări histologice importante  şi apare o scădere a puterii de apărare a barierei mucoase la agresiunea acidului clorhidric şi apariţia gastritei.

“Gastrita este o inflamaţie a mucoasei gastrice documentata endoscopic şi histopatologic. Inflamaţia poate fi acută cu infiltrate predominant  polimorfonuclear( şi atunci vorbim de o gastrită acută) sau cu cu infiltrat limfolasmocitar predominant (şi atunci vorbim de o gastrită cronică). Dacă nu este tratată corespunzător, gastrita acută poate evolua în timp spre gastrita cronică”, precizează Dr. Doina Ţăranu, medic primar gastroenterolog, cu competenţă in endoscopie digestivă diagnostică şi terapeutică.

Simptomatologia, atunci când există, este nespecifică şi poate fi întâlnită în mai multe afecţiuni abdominale sau în dispepsia funcţională, afecţiune frecvent întâlnită, dar fără o cauză organică. Simptomul care aduce pacientul la medic este durerea abdominală. Aceasta apare de obicei în zona de proiecţie a stomacului, dar şi difuz în abdomen sau se localizează sub rebordul costal drept sau stâng. De obicei, durerea se intensifică după masă. Alte simptome pot fi: arsura retrosternală (pirozisul ), durerea sau jena retrosternală, eructaţiile, balonarea, greaţa sau chiar vărsăturile.

Principala cauza a gastritelor este dezechilibrul balanţei între factorii de agresiune şi cei de apărare la nivelul mucoasei gastrice. ”Factorii de risc sunt reprezentaţi de: hipersecreţia de acid clorhidric ce determină o hiperaciditate intragastrică, medicamentele antiinflamatoare nonsteroide, refluxul  duodenogastric  de bilă (întâlnit în cazuri de incompetenţă a sfincterului piloric sau rezecţii gastrice distale), abuzul de alcool, fumatul şi infecţia cu Helicobacter Pylori.

Diagnosticul de gastrită se pune numai pe date endoscopice şi histopatologice, nu pe date clinice sau autodiagnosticare. ”De multe ori, termenul de  ,,gastrită” este folosit în mod eronat de către pacienti, dar chiar şi de unii medici, şi aşa apare o inflaţie de  „gastrite”. 

De aceea, este recomandat ca  pacientul cu simptome supărătoare, ce sugerează o aşa zisă „gastrită,” să se prezinte la consult. În urma discuţiilor cu pacientul şi a examenului, medicul gastroenterolog va recomanda o investigare endoscopică a stomacului, eventual  cu biopsie de mucoasă gastrică  şi cu un test rapid la urează,  recoltat pe cale endoscopică,  pentru a depista Helicobacterul Pylori, implicat în etiologia a 80% din gastrite”, adaugă Dr.Ţăranu.

Tratamentul se dă în funcţie de forma de gastrită.  Clasificarea Sydneydin 1990 , modificată 4 ani mai târziu, este încă de actualitate. Aceasta este cea mai corectă clasificare dat fiind că ţine cont de parametrii etiopatogenici, topografici şi morfologici.

După cum am amintit, gastrita este dată de infecţia cu Helicobacter Pylori. După clasificarea Sydney aceasta este de obicei o gastrita antrală (topografie) eritematoexudativa (morfologie) HP pozitivă (etiopatogenie).

De obicei,  tratamentul  gastritei HP  pozitive se face cu un antisecretor(antiacid),de preferat omeprazol sau pantoprazol, asociat cu 2 antibiotice ( cel mai frecvent amoxicilina şi claritromicina, dar si alte asocieri care includ metronidazolul şi tetraciclina) timp de 7 zile, urmat de încă 3 săptămâni cu antisecretorul ales. În ultimii 2 ani această schemă de tratament s-a modificat. Consensul de la Toronto(2016),  ca urmare a apariţiei rezistenţei la antibioticele folosite, recomandă terapia cvadruplă timp de 14 zile,  în 2 variante:

• PPI(omeprazol sau pantoprazol)+bismut+metronidazol+tetraciclina-terapie cvadrupla bismut -ca  tratament de prima linie
• PPI+amoxicilina+metronidazol+ claritromicina-terapie cvadrupla non bismut- în această situaţie prima săptămână se foloseşte un antibiotic şi următoarea săptămână celelate 2 antibiotice.

Când se poate agrava afecţiunea?

O gastrită acută, care nu este tratată adecvat,se poate reactiva de mai multe ori, iar în timp poate duce la o gastrită cronică. “Aceasta poate reprezenta o stare precanceroasă când ajunge în stadiul de gastrită. De obicei, apare la pacienţii de peste 60 de ani. Conform „cascadei leziunilor precanceroase”descrisă de P.Correa, evoluţia  este următoarea: gastrită cronică atrofică – metaplazie, de obicei  intestinală – displazie uşoară apoi severă/echivalent carcinom în situ – neoplazie / echivalent carcinom invaziv”, mai spune specialistul.

De aici rezultă importanţa prezentării la medicul gastroenterolog a pacienţilor cu simptome de gastrită sau care ştiu că au o infecţie cu Helocobacter Pylori  pentru aplicarea unui tratament medical corect, reactualizat, care să prevină complicaţiile.

 Cât contează alimentaţia?

“După aparitia medicamentelor potente, cum sunt inhibitoarele de pompă de protoni, de tipul omeprazolului sau pantoprazolului,   dieta strictă nu mai este necesară pentru vindecarea gastritei.  De obicei, se recomandă ajustarea dietei şi eliminarea alimentelor greu tolerate si digerate cum ar fi: prăjelile, grasimile, condimentele, dulciurile concentrate, bauturile acidulate, alcoolul tare, abuzul de cafea, ceai negru. De asemenea, se recomandă, măcar în primele două săptămâni, mese mici şi repetate. Stoparea fumatului este ferm recomandată pentru o vindecare rapidă”, atrage atenţia Dr. Ţăranu.