Magneziul este un mineral esențial, crucial pentru multe funcții ale corpului. Este necesar pentru mai mult de 300 de reacții biochimice în organism, inclusiv controlul glicemiei, reglarea tensiunii arteriale și funcționarea mușchilor și a nervilor.
Magneziul susține, de asemenea, sănătatea oaselor și este important pentru sănătatea sistemului imunitar și pentru ritmul cardiac normal.
Magneziul se găsește în mod natural în multe alimente și este disponibil și ca supliment nutrițional. Surse alimentare bune de magneziu includ nucile, semințele, leguminoasele, cerealele integrale, fructele precum bananele și avocado, și legumele cu frunze verzi închise, cum ar fi spanacul. De asemenea, magneziul este adăugat ca nutrient în cereale și alte alimente îmbogățite.
Există unele medicamente pe care nu ar trebui să le amestecați cu magneziul pentru a evita posibilele efecte secundare sau interacțiuni. Iată câteva dintre acestea:
Magneziul poate interacționa cu anumite antibiotice, inclusiv tetracicline, cum ar fi Declomycin (demeclociclină), Vibramycin (doxiciclină) și antibiotice din clasa chinolonelor, cum ar fi Cipro (ciprofloxacină) și Levaquin (levofloxacină).
Antibioticele luate împreună cu magneziul sau prea curând după acesta pot să nu fie absorbite corespunzător sau să nu fie la fel de eficiente. Pentru o absorbție optimă, luați antibioticele cu cel puțin două ore înainte sau 4-6 ore după suplimentul de magneziu. Această sincronizare variază în funcție de tipul de antibiotic administrat.
Diureticele sunt medicamente care ajută corpul să elimine excesul de sare și lichid, determinând rinichii să producă mai multă urină. Luarea diureticelor împreună cu magneziu poate crește sau scădea pierderea de magneziu prin urină, în funcție de tipul de diuretic administrat.
Diureticele pot contracara efectele magneziului, deoarece pot provoca hipomagnezemie, o condiție în care nivelul de magneziu din sânge devine periculos de scăzut. Nivelurile scăzute de magneziu pot provoca simptome precum slăbiciune musculară, hiperexcitabilitate și somnolență.
Suplimentele bogate în magneziu pot reduce absorbția bifosfonaților orali, o familie de medicamente utilizate pentru tratarea osteoporozei, o afecțiune cronică ce face ca oasele să devină slabe și fragile.
Această interacțiune poate apărea atunci când bifosfonați precum Fosamax (alendronat) sunt luați prea devreme înainte sau după magneziu. Pentru a preveni acest lucru, luați bifosfonații cu cel puțin două ore înainte sau după suplimentarea cu magneziu. Sincronizarea depinde de bifosfonatul utilizat, pentru unii fiind recomandată o pauză de 30-60 de minute.
Atunci când sunt luați pentru perioade lungi de timp (mai mult de un an), inhibitorii pompei de protoni (IPP) utilizați pentru tratarea ulcerelor peptice și ameliorarea simptomelor de reflux acid pot provoca niveluri scăzute de magneziu în sânge. Ulcerele peptice sunt răni deschise în stomac, iar refluxul acid apare atunci când acidul gastric se ridică în esofag, provocând senzația de arsură cunoscută sub numele de arsuri la stomac.
IPP-urile includ Nexium (esomeprazol) și Prevacid (lansoprazol). Dacă luați IPP-uri sau vi s-au prescris, consultați un medic pentru a vă testa nivelul de magneziu din sânge înainte de a începe tratamentul pe termen lung cu IPP-uri și luați în considerare testarea periodică a nivelului de magneziu în timpul administrării medicamentului.
Zincul este un oligoelement esențial necesar în cantități mici pentru a susține sănătatea. Este un mineral important pentru vindecarea rănilor, funcția imunitară, coagularea sângelui și alte funcții ale corpului.
Cercetările au arătat că administrarea unor doze foarte mari de zinc împreună cu magneziul poate afecta capacitatea organismului de a absorbi și regla magneziul. Pentru a evita această interacțiune potențială, luați zincul și magneziul separat, la momente diferite ale zilei.
Sursă foto: Shutterstock
Sursa: www.health.com
Preluat de la: csid.ro
