Uleiurile esenţiale au făcut parte din viaţa oamenilor de mii de ani. Cel puţin 33 de uleiuri esenţiale specifice şi plante din care se extrage ulei aromatic sunt menţionate în Biblie. Ştiaţi că „tămâia” este menţionată de 68 de ori în Scriptură. Psalmul 45: 7-8 şi Proverbe 27: 9, Isaia 61: 3 menţionează toate uleiurile de referinţă precum „uleiul bucuriei” şi „uleiul fericirii” şi vorbesc despre modul în care acestea bucură inima.

Uleiurile esenţiale sunt menţionate şi în Biblie ca unguente, parfumuri şi arome dulci. În total, în Biblie, există peste 600 de referinţe către uleiuri esenţiale sau plante aromatice din care au fost extrase, fiind folosite şi în scopuri religioase, dar şi pentru aroma lor plăcută. Şi astăzi aceste arome pot contribui la starea noastră de bine, atunci când le folosim pentru aroma ambientală.

Tămâia

Uleiul de tămâie este regele uleiurilor. Acesta a fost folosit ca o componentă primară a tămâiei sfinte, un medicament şi o practică – şi, desigur, a fost un dar din partea înţelepţilor pentru pruncul Iisus. De fapt, la momentul naşterii lui Isus, atât tămâia, cât şi smirna ar fi putut valora mai mult decât cel de-al treilea dar: aurul.

<!–

Formul de quiz

–>

Smirna

Citat în Scriptură de 156 ori, folosirea uleiului de smirnă din Biblie a inclus utilizarea acestuia sub formă de unguent, ingredient pentru îmbălsămare şi tratament de înfrumuseţare a pielii de către regina Esther. De departe, cea mai obişnuită utilizare a smirnei în Biblie este ca o parte a uleiului sfât de ungere (mirul).

Uleiul de scorţişoară

Ca şi smirna, uleiul de scorţişoară este un ingredient principal din componenţa uleiul de ungere sfânt şi folosit de asemenea pentru a curăţa aerul, a ucide mucegaiul şi a acţiona ca un medicament natural. În Biblie se spune că Solomon foloseşte acest ulei aromatic pentru încăperi, dar şi ca un parfum natural sau colonie.

Uleiul de lemn de cedru

Regele Solomon a folosit lemn de cedru la construirea templului lui Dumnezeu şi Isus a fost răstignit pe o cruce din lemn de cedru sau chiparos. S-a considerat că aduce înţelepciune, a fost folosit pentru curăţarea ritualului şi a servit ca medicament în tratarea afecţiunilor pielii şi a leprei.

Uleiul de nard

În vremurile biblice, „nardul” nu era doar un parfum foarte scump, ci şi un unguent preţios care era folosit ca medicament. Interesant este că nardul folosit în Biblie poate fi de fapt uleiul de lavandă. În Ioan, Biblia spune cum acesta a fost folosit pentru a-L unge pe Isus cu doar câteva zile înainte de moartea şi învierea Sa.

Ulei de isop

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să folosească isopul în curăţarea ceremonială a oamenilor şi caselor. Isopul apare la răstignirea lui Isus, când soldaţii romani i-au oferit lui Isus o băutură de oţet de vin pe un burete la capătul unei tulpini de isop.

Uleiul de cassia

O plantă foarte asemănătoare cu scorţişoara, uleiul de cassia este al patrulea ingredient enumerat în uleiul de ungere sfânt detaliat în Exod. Este posibil să fi fost scos din Egipt atunci când israeliţii au fugit din Faraon şi a fost folosit în mod obişnuit cu mir şi aloe pentru a parfuma hainele.

Uleiul de lemn de santal 

În Scriptură, lemnul de santal este denumit „aloe” şi este numit unul dintre uleiurile bucuriei, alături de uleiul de ardei gras, smirnă şi lemn de cedru. Nicodim şi Iosif din Arimatea au adus lemn de santal (aloe) şi mir pentru a-l îngropa pe Isus.

Uleiul de chiparos

Chiparosul este sărbătorit în Sfânta Scriptură ca simbol al forţei, securităţii şi prosperităţii. Biblia menţionează chiparosul ca lemn ales pentru construire, comercializare şi chiar armare. În Geneza 6:14, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe „să faci o arcă din lemn de chiparos”.

Uleiul de galbanum

Galbanum este un ingredient principal al tămâiei sfinte folosită în inima templului din Exodul. Interesant este că deşi galbanumul în sine are un miros oarecum ciudat, atunci când este ars cu alte uleiuri cu miros dulce în tămâie sfântă, acesta are cel mai frumos miros şi a fost gândit să echilibreze emoţiile.

Uleiul de trandafir al lui Sharon

Menţionat în Cântarea lui Solomon, trandafirul lui Sharon nu este cu adevărat un „trandafir”, ci în schimb este similar cu hibiscusul sau laleaua (care este şi o sursă de şofran). Unii dintre cei ce propovăduiesc Biblia văd trandafirul Sharon precum Hristos şi crinul precum biserica, mireasa Sa.

Uleiul de obligeană

Cunoscut şi sub denumirea de „trestie dulce”, obligeana este o plantă străveche, care este probabil ceea ce cunoaştem acum sub formă de lemongrass. În vremurile biblice, aceasta era folosită în parfumuri, tămâie şi ca ingredient în uleiul de ungere sfânt special folosit de preoţii din templu.