troll-online-1170x644.jpg
Deși trăim vremuri din ce în ce mai polarizante, încă mai există câțiva oameni online, împrăștiați prin tărâmurile deșerte ale tribalismului și amenințărilor cu moartea, care încearcă să se implice sincer în dezbateri aprinse pe subiecte de actualitate. Dar să nu te încrezi, deoarece pentru orice om cinstit care intră în lumea „postărilor” cu o minte deschisă, flămând după informație, mai sunt o duzină de alte tipologii care se angajează în discuții din alte considerente, scrie vice.com.

Mai jos găsiți 11 tipuri de trolli care trăiesc în lumea virtuală.

#Contestatarii de puritate

Vezi asta mai mereu la chestiuni de ideologie. Insultele de genul „socialiști băutori de șampanie” și „liberali cu limuzine” se folosesc de mult timp ca forme de discreditare a ideilor bune și a candidaților. Karl Max și cam jumătate dintre cele mai mari personaje de stânga din istorie proveneau din familii bogate și puțini au comentat că nu sunt devotați cauzelor.

#Cei care interpretează greșit intenționat

În America, Alexandria Ocasio-Cortez (AOC) a propus Green New Deal. E un set de propuneri economice care să stimuleze creșterea în SUA. Uite un exemplu: construirea unor sisteme de șine de mare viteză pentru a ne potoli dependența de transportul aerian domestic. Unii, cum ar fi Liz Cheney, care știe ea mai bine, au început să prezinte ideea drept un ban asupra călătoriilor cu avionul. Prin astfel de replici, detractorii pretind că propunerile AOC sunt concepte evident absurde, cum ar fi un tren din California până în Hawaii, așa cum a anunțat Donald Trump la CPAC.

#Arhitecții de probleme false

De ce să te cerți cu oponenții tăi, când poți să inventezi oponenți pe care să-i faci praf și pulbere? Rudă cu interpretarea greșită, tactica asta implică atribuirea unei afirmații bombastice dușmanilor tăi ideologici („Democrații vor să omoare nou-născuții”), apoi tu te opui susținerii respective („dar eu cred că bebelușii sunt buni”) pentru a câștiga o dezbatere între tine și nimeni. Asta e o tactică pe care ambele tabere o implementează des, ca în cazul AOC, când a făcut turul internetului cu un clip din facultate, în care dansa, iar mulți liberali au susținut că conservatorii au fost contrariați până în măduva oaselor, deși, cu excepția contului de Twitter de extremă dreapta care a postat clipul, foarte puțini conservatori păreau a fi anti-dans.

#Cei care-ți dau teme pentru acasă

Atunci când ni se prezintă afirmații absurde, cum ar fi „Pământul e plat” sau „vaccinurile cauzează autism”, majoritatea dintre noi cerem dovezi care să demonstreze susținerile. Dar când e atât de ușor să ieși de pe internet, presiunea dovezilor e prea mult pentru cei care doar preferă să arunce cu bombițe de rahat și apoi să se retragă. Atunci când sunt presați pentru mai multe informații, ei susțin că nu e de datoria lor să te învețe pe tine și că ar trebui să îți faci propriul research. Oamenii ăștia nu trebuie băgați în seamă. Dar, mai rău decât cei care nu oferă niciun link, sunt cei care oferă prea multe, cum sunt fanii lui Jordan Peterson care insistă că trebuie să te uiți la conferințele lui de câte zece ore ca să înțelegi de ce homarii sunt buni sau nu știu ce altă mizerie.

 #Conturi false

Un lucru important de știut dacă vrei să supraviețuiești iadului online, e să verifici dacă persoana cu care discuți chiar sunt pe bune. Deja știm că trolii ruși și boții s-au infiltrat în platformele noastre de social media, iar asta nu ne-a oprit din a distribui conținutul lor conceput pentru a dezbina oamenii. Așa că e recomandată o doză de scepticism când interacționezi cu avatarul ăla care pare luat de pe Photobucket, care anticipează orice apărare a organizației Identity Evropa cu „în calitate de persoană de culoare”.

#Postere haotice

Colegul tău de facultate cu care te făceai praf consideră că el adaugă valoare discuției de pe Facebook despre cum să plătești serviciile medicale pentru toată familia, atunci când intervine cu un link la un articol despre cum taxele sunt un furt. Poate tipul a crezut că distribuie contul de Twitter adevărat al lui Ilhan Omar, care pare să aibă doar 14 urmăritori și postează mesaje de genul „death to Israel” la nesfârșit. Sau poate că e o colaborare, în orice caz, ambele părți prezintă o lipsă de gândire critică care ar trebui să-i excludă de la discuțiile adulte.

#Cinici iluminați

Apoteoza a decenii de South Park a rezultat într-o generație de personaje online care punctează cu îngâmfare că, de fapt, ambele părți sunt rele, așa că la dracu’ cu tot sistemul, frate. Lenea deghizată în nihilism îndepărtează convenabil nevoia de a avea opinii veridice despre orice.

#Da’ da…

Indiferent că e vorba despre argumente de genul: de ce ar trebui America să reducă poluarea, în timp ce China continuă să polueze sau cum Barack Obama a comandat atacuri cu drone de fiecare dată când infracțiunile lui Trump ies la lumină, tehnica asta de „cum rămâne cu ăla” și ăla este o relicvă de pe vremea Războiului Rece, care aparent se bucură de o renaștere online.

#Distrugătorii de logică

Ben Shapiro și alți iluminați de pe dark web-ul intelectual insistă că „informației pură nu-i pasă de sentimentele tale”. Oamenii ăștia sunt pregătiți să se confrunte cu oricine îndrăznește și să-i atace cu ipso factos și QED-uri, până când oponenți renunță de bună voie. Dezbaterile politice din mediul online sunt mereu un dezastru, însă când te cerți cu cineva care insistă că ei, spre deosebire de tine, sunt motivați de logica pură, este chiar mai puțin productiv decât să ai o dezbatere cu un zid.

Militanții dezbaterilor

Dacă tot vorbim despre dezbateri, fratele distrugătorului de logică dăinuiește într-o lume în care, dacă nu accepți un duel între gentlemeni, practic te dezonorezi și se pune ca o pierdere. Indiferent că e vorba de hărțuirea politicienilor populari sau de acapararea comentariilor de la o postare, oamenii „hai să facem o dezbatere” consideră că părerile tale sau convingerile sunt valide doar dacă tu ești dispus să-ți investești timpul în a le apăra față de un necunoscut de pe internet. Iar, dacă îi refuzi în momentele lor de glorie, ei urlă despre cum le-ai încălcat dreptul la liberă exprimare.

#Cei care te ucid cu întrebări (stupide)

Ăștia sunt polemiștii care, conform unui webcomic din 2014 despre arhetip, se ascund în spatele unei pretinse civilități prin a pune întrebări enervante până când opozantul se enervează, punct în care cel mai probabil trolul ajunge la climax. În cartea Perspectives on Harmful Speech Online antropologul lingvist Amy Johnson compară tactica cu un „atac cibernetic de tip DoS menit mai mult pentru oameni, decât pentru servere.” În ambele scenarii, de fapt, în toate scenariile, te ajută mult dacă pur și simplu părăsești mediul online.

Preluat de la: diez.md