În cartea, Making Dogs Happy, sunt folosite cercetări științifice, fotografii și sfaturi practice care să-i ajute pe stăpânii de câini să-și dea seama cum s-ar putea simți câinii lor de la moment la moment, și să aibă strategii prin care să susțină câinii.

Sunt o mulțime de moduri prin care judecăm greșit câinii considerându-i niște oameni micuți și pufoși. Uite zece preconcepții comune care își au rădăcina în alocarea valorilor și nevoilor umane unor câini.

# Câinii apreciază împărțitul ca oamenii

Oamenii pot raționaliza și aprecia beneficiile împărțitului. În comparație, printre câini, posesia este pe primul loc. Deci nu ar trebui să luăm jucăriile, oasele sau chestiile pe care le rod de la ei dacă nu i-am învățat să accepte genul ăsta de intervenție.

# Câinii apreciază mereu afecțiunea umană

Oamenii adesea își arată afecțiunea pentru alții prin îmbrățișări și smotoceală. Câinii pur și simplu nu au membrele și articulațiile necesare ca să facă asta și deci nu au evoluat la nivelul în care să-și ofere unul altuia o strângere iubitoare. Când sunt îmbrățișați de oameni, mulți văd asta ca fiind un lucru incomod sau amenințător. Același lucru putem spune și despre mângâierea câinilor pe cap.

# Câinii care latră și mârâie sunt întotdeauna amenințători sau periculoși

Astea cresc odată cu distanța: Câinii care folosesc aceste semnale încearcă mai ales să câștige spațiu ca să poată să se simtă mai în siguranță. Toți câinii, indiferent de temperamentul lor sau dresaj, pot să-și dorească adesea mai mult spațiu. De obicei dau semne mai subtile la început, dar mulți câini învață că ele nu funcționează, așa că trec direct la lătrat.

# Câinii vor primi cu drag alți câini străini în propria casă

Câinii au evoluat din lupi și în concluzie sunt pregătiți să apere ce-i al lor. Au un atașament pentru teritoriul casei lor și pentru resursele din interiorul ei. Câinii nu au cum să știe că oamenii și câinii pe care îi invităm la noi, de exemplu pentru o întâlnire de joacă, vor pleca la un moment dat. Pot fi iertați că au impresia că așa va fi de acum înainte. Deci e de așteptat că vor încerca să schimbe regulile și să-i pună la punct pe noii musafiri.

# Câinilor le place la fel de mult ca oamenilor să se relaxeze

Noi mergem la muncă și la școală, așa că apreciem foarte mult oportunitatea să ne relaxăm acasă și să ne uitâm la TV. La polul opus, câinii își petrec majoritatea timpului acasă, așa că apreciază mai degrabă timpul petrecut afară decât cel de pe canapea. Așa că, pentru câini, o schimbare nu este la fel de bună ca odihna – e mult mai bună.

# Un câine exuberant este unul prietenos

„Prietenos” pentru un câine nu înseamnă prietenos pentru toți câinii, iar unii dintre ei folosesc prietenia excesivă ca pe o modalitate de a atenua anxietatea asociată cu întâlnirea unui nou câine sau om. Stăpânii de câini foarte prietenoși ar putea fi surprinși când un alt câine nu le primește animalul cu același entuziasm. Unii câini preferă saluturile calme și mult spațiu personal.

# Câinii se apropie când vor să se joace

Câteodată stăpânii sunt confuzi când un câine se apropie de un om sau alt câine într-o manieră prietenoasă și apoi mârâie sau sar la ei. Acești câini ar putea fi motivați să se apropie mai ales ca să se informeze, mai degrabă decât să interacționeze, iar unii s-ar putea să-i placă pe străinii în principiu, dar tot devin anxioși și copleșiți dintr-o dată. Dacă observi genul ăsta de comportament, cheamă-ți câinele de lângă oamenii și câinii necunoscuți după câteva secunde.

# O grădină mare poate înlocui plimbările

Pentru că ei petrec atât de mult timp acasă în grădină, adesea găsesc zona ca fiind prea familiară și câteodată relativ plictisitoare. Mărimea unei grădini este mai puțin importantă pentru câini decât este ea în sine. Câinii chiar prosperă prin joaca între ei, cu noi sau cu jucăriile. Adoră în mod particular să o facă într-un mediu nou, deci timpul petrecut afară din grădină este cel mai distractiv pentru ei.

Mai degrabă decât să decidă să ne desconsidere, câinii pur și simplu nu pot să facă ce le cerem noi. Ori nu știu ce le cerem să facă sau au alte chestii mult mai importante de făcut atunci. Câinii nu se pricep prea bine la generalizare, deci pentru că șed cuminți în bucătărie când li se cere asta și ții gustări în mână, nu înseamnă că ei chiar știu ce înseamnă „șezi” când sunt afară fără lesă.

Și, deși câinii tăi s-ar putea să știe ce înseamnă „șezi” când au fost dresați acasă fără distrageri, să le ceri să o facă când la ușă sunt musafiri s-ar putea să fie ca și cum ai cere unui copil să îngenuncheze și să se roage cum ajunge într-un parc de distracții.

# Lătratul, agitația sau tolăneala sunt primele semne ale unui câine nefericit

Câinii adesea oferă semnale subtile când devin anxioși, cum ar fi să evite contactul vizual cu ce îi deranjează, să-și lingă botul, se încruntă, ridică o lăbuță, își contractă mușchii feței. Dacă nu se face nimic pentru a-i ajuta, ei se îndepărtează de lucrul care îi îngrijorează, iar aceste semne se pot transforma într-un comportament mai problematic si mai evident, cum ar mârâitul și agresivitatea.

***

Paul McGreevy este un profesor în comportamentul animal și bunăstarea animalelor la Universitatea Sydney. Melissa Starling este cercetătoare la Universitatea Sydney. Acest articol a fost publicat inițial pe The Conversation, scrie vice.ro. 

Preluat de la: diez.md