Torticolis, cunoscut și sub numele de gât răsucit, este contracția sau contractura mușchilor gâtului care determină înclinarea capului într-o parte. Este însoțită de rotația bărbiei spre partea opusă cu flexie. De obicei, torticolisul nu este un diagnostic, ci mai degrabă o manifestare a unei varietăți de boli.

Poate fi:

Torticolisul muscular congenital se clasifică în trei tipuri:

Etiologia torticolisului congenital rămâne necunoscută, deși există mai multe teorii. Printre cele mai citate sunt ischemia, traumatismele în timpul nașterii și malpoziția intrauterină (poziția pelviană).

Cea mai frecventă cauză este posibil din cauza rezultatului unei deformări intrauterine. Este probabil să apară în scenarii care sunt asociate cu spațiu intrauterin limitat, cum ar fi prima sarcină, scăderea volumului lichidului amniotic sau sindromul de compresie uterină.

Celelalte cauze ale torticolisului congenital sunt deformarea pozițională, anomaliile vertebrale, fuziunea atlantooccipitală unilaterală, sindromul Klippel-Feil, absența unilaterală a sternocleidomastoidului, pterigion colli.

Cea mai comună formă de torticolis în pediatrie este torticolisul muscular congenital. Se asociază cu anomalii ale mușchiului sternocleidomastoidian.

Mușchii gâtului formează un sistem complex. Schematic, se disting două niveluri: superficial (mușchii gâtului lung) și profund (mușchi paravertebral). Sternocleidomastoidul este mușchiul cel mai vizat; este în regiunea anterioară a gâtului, unde formează o masă vizibilă și palpabilă. Inserțiile sale pe stern (furcula sternului) și claviculă (două treimi medial) regiunea occipitală (două treimi pe partea decolteului) și apofiza mastoidiană, fibrele lor având o direcție oblic în sus și spre exterior. Acțiunea sa: efectuează rotația contralaterală, înclinarea ipsilaterală și flexia capului. Această activitate motorie are ca rezultat înclinarea capului și a gâtului spre partea mușchiului afectat și rotația către partea opusă. Afecțiunea este de obicei diagnosticată în perioada neonatală sau copilărie.

Fiziopatologia torticolisului dobândit depinde de procesul bolii de bază. Spasmul mușchilor cervicali care provoacă torticolis poate rezulta din orice leziune sau inflamație a mușchilor cervicali sau a nervilor cranieni din diferite procese de boală. Afecțiuni precum distonia cervicală sau sindromul Sandifer pot cauza contracții musculare involuntare, ducând la poziții anormale ale capului și gâtului. De asemenea, anomalii ale structurii osoase cervicale sau tumori pot exercita presiune asupra mușchilor și nervilor, provocând torticolis.

Torticolisul acut poate fi rezultatul unor traumatisme contondente la nivelul capului și gâtului sau dintr-un simplu somn într-o poziție incomodă. Torticolisul acut poate fi autolimitat în câteva zile sau săptămâni sau rezultatul idiosincraziei la anumite medicamente (de exemplu, blocanții tradiționali ai receptorilor dopaminergici, metoclopramidă, fenitoină sau carbamazepină). După întreruperea tratamentului, se rezolvă rapid fără acțiuni suplimentare. După rezolvarea torticolisului traumatic acut, o formă cronică sau persistentă poate reapărea după zile sau săptămâni de un interval de repaus.

Un tip de torticolis, numit distonie cervicală sau torticolis spasmodic, afectează de obicei adulții. Această formă provoacă spasme mușchilor gâtului unei persoane.

Unele cauze posibile ale distoniei cervicale sunt:

Simptomele torticolisului la sugari :

Simptomele torticolisului la adulți:

Torticolisul poate fi declanșat de importanți factori de risc precum:

Tratamentul torticolisului constă în:

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro