De multe ori, în cabinetele de specialitate ortodontică avem de a face cu anomalii dentare, adică dinți înghesuiți sau strâmbi, dar uneori se prezintă pacienți care au anomalii mai rare, cum este transpoziția dentară. Aceasta se manifestă prin inversarea locului pe arcadă a doi dinți învecinați și de cele mai multe ori apare în legătură cu caninii superiori dau inferiori. Din punct de vedere medical, transpoziția dentară este considerată o anomalie de dezvoltare rară, care afectează în special dentiția permanentă și aproape deloc dentiția temporară (de lapte). Este întâlnită mai ales la maxilarul superior, în același cadran, și implică de obicei caninul, care „migrează” și ajunge în poziția unui alt dinte, cel mai frecvent primul premolar sau incisivul lateral.

Studiile arată că cea mai comună formă este transpoziția canin–premolar, urmată de transpoziția canin–incisiv lateral, maxilarul fiind mult mai des afectat decât mandibula. În plus, transpozițiile apar de regulă pe o singură parte. Medicul specialist ortodont definește transpoziția ca inter-schimbarea poziției a două organe dentare în același cadran, fie la nivelul coroanelor, fie la nivelul rădăcinilor, fie la ambele. Dincolo de definiții, pentru pacient important este că dintele „nu mai este la locul lui”, ceea ce poate afecta atât estetica zâmbetului, cât și mușcătura și felul în care se curăță dinții.

Cauzele exacte ale transpoziției dentare nu sunt pe deplin lămurite. Cercetările sugerează o combinație între factori genetici și factori locali de dezvoltare. S-a observat că transpoziția apare mai frecvent la copiii care au și alte anomalii dentare – dinți lipsă, dinți conici sau foarte mici, dinți incluși sau alte erupții ectopice. Există familii în care mai mulți membri prezintă fie transpoziție, fie alte anomalii de erupție, ceea ce susține componenta ereditară. Pe lângă predispoziția genetică, pot interveni factori precum: modificări de poziție ale mugurilor dentari în timpul dezvoltării, pierderea prea devreme a unui dinte de lapte, lipsa de spațiu în arcadă, traumatisme locale sau prezența unor obstacole (de exemplu, un dinte supranumerar).

În practică, părinții observă de obicei ceva „neobișnuit” în jurul vârstei la care ar trebui să erupă caninii definitivi superiori, adică între 10 și 12 ani. Uneori, dintele care ar trebui să fie canin seamănă mai mult cu un premolar sau cu un incisiv, alteori apare un dinte cu formă de canin într-o poziție „mai în spate” decât se așteaptă părintele. Un semn de alarmă este și un canin care întârzie mult să erupă pe o parte, în timp ce pe cealaltă parte a apărut deja, sau apariția unor asimetrii evidente în zâmbet. În realitate, medicul specialist ortodont poate identifica transpoziția mult mai devreme, încă de la 7–9 ani, pe baza radiografiilor, chiar dacă dinții nu sunt încă vizibili în cavitatea orală. De aceea recomandarea este ca primul consult ortodontic să se facă în jurul vârstei de 7 ani, atunci când este posibilă o evaluare globală a erupției dentare și a eventualelor deviații de la normal.

Diagnosticul de transpoziție dentară se pune pe baza unui examen clinic atent, asociat obligatoriu cu investigații radiologice. În cabinet, medicul specialist ortodont observă poziția coroanelor, simetria zâmbetului, raportul dintre canini și restul dinților, modul în care se închide mușcătura. Apoi, radiografia panoramică dezvălui poziția tuturor dinților pe maxilar, direcția de erupție, poziția rădăcinilor și eventualele complicații (de exemplu, resorbții radiculare pe dinții vecini, din cauza contactelor anormale). În situațiile mai complexe, poate fi recomandat și un CBCT (computer tomograf cu fascicul conic), care oferă imagini tridimensionale, utile pentru planificarea unui tratament sigur și predictibil.

De ce ne interesează atât de mult transpoziția dentară, dincolo de aspectul estetic? Pentru că anumite dinți, în special caninii, au un rol-cheie în funcția aparatului dento-maxilar. Rădăcinile acestora sunt lungi și solide, iar poziția lor normală contribuie la ghidarea corectă a mandibulei în mișcările laterale și la protecția incisivilor și molarilor în timpul masticației. Când un canin ajunge în locul unui premolar sau al unui incisiv lateral, relațiile dintre dinți se schimbă, iar mușcătura își poate pierde caracterul fiziologic. În plus, pozițiile atipice pot îngreuna periajul, pot favoriza retenția și dezvoltarea de placă dentară, precum și apariția cariilor sau a inflamațiilor gingivale.

Citește și: 6 semne că ai o mușcătură incorectă

Vestea bună este că, deși transpoziția este o anomalie rară, există soluții de tratament, iar acestea se adaptează fiecărui copil în parte. În general, este vorba despre două direcții mari de abordare: fie încercăm, prin tratament ortodontic complex, să readucem dinții în pozițiile lor „firești” (adică să „desfacem” transpoziția), fie alegem să păstrăm dinții în ordinea în care au erupt și să-i aliniem cât mai armonios posibil în pozițiile transpozate. Literatura de specialitate arată că în unele cazuri, menținerea transpoziției, mai ales în canin–premolar, poate asigura o funcție și o estetică foarte bune, cu riscuri mai mici pentru rădăcini și țesuturile de susținere.

Decizia de tratament depinde de mai mulți factori: vârsta copilului, cât sunt de formați rădăcinile dinților implicați, cât de „completă” este transpoziția (doar coroanele sau și rădăcinile sunt inversate), de spațiul disponibil în arcadă, de prezența altor anomalii dentare și, nu în ultimul rând, de așteptările estetice ale copilului și părinților. „Desfacerea” unei transpoziții complet instalate poate fi un tratament de lungă durată, uneori cu risc crescut de resorbție radiculară sau de afectare parodontală, motiv pentru care, la unii pacienți, opțiunea cea mai sănătoasă pe termen lung este să menținem transpoziția și să adaptăm mușcătura și estetica la această realitate. În cazuri selectate, se poate recurge și la extracția strategică a unuia dintre dinți, urmată de închiderea spațiului prin tratament ortodontic.

Nu toate transpozițiile duc automat la probleme majore, însă multe pot crea, în timp, complicații funcționale și estetice. Poziția atipică a dinților poate face ca forțele masticatorii să se distribuie neuniform, ceea ce suprasolicită anumite zone ale aparatului dento-maxilar. În plus, dinții așezați „în locuri nepotrivite” pot avea zone greu accesibile la periaj, cu risc crescut de carii interdentare și inflamații gingivale. De asemenea, copilul sau adolescentul poate deveni foarte complexat de aspectul zâmbetului, mai ales dacă transpoziția este vizibilă în zona frontală. Chiar și în situațiile în care alegem să păstrăm transpoziția, un tratament ortodontic bine gândit poate îmbunătăți semnificativ funcția și estetica. În acest sens, rolul părinților este unul important, atât în detectarea precoce, cât și în succesul tratamentului.

Este recomandat ca orice diferență de simetrie în zâmbet, orice dinte care întârzie semnificativ să erupă pe o singură parte, orice înghesuire severă observată la un copil de 8–10 ani să fie un motiv pentru un consult ortodontic. Radiografiile nu se fac „din rutină”, ci atunci când medicul le consideră necesare pentru a clarifica suspiciuni legate de poziția dinților sau de evoluția erupției. Odată stabilit diagnosticul și planul de tratament, cooperarea copilului (igienă corectă, prezentarea la controalele programate, purtarea elasticelor sau a altor dispozitive auxiliare, dacă este cazul) face diferența între un rezultat bun și unul excepțional.

În concluzie, transpoziția dentară la copii este o anomalie rară, care, deși nu este o urgență medicală, este cu siguranță o situație care merită evaluată de un medic specialist ortodont cu experiență în anomalii de erupție și cazuri speciale. Cu un diagnostic corect, o planificare atentă și un dialog onest cu familia, se poate alege varianta de tratament care oferă cel mai bun echilibru între sănătatea dinților și a țesuturilor de susținere, funcția mușcăturii și estetica zâmbetului. Cel mai important pas pe care îl pot face părinții este să programeze la timp un consult ortodontic – de aici încolo, restul îl facem împreună.

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro