Rinoplastia reprezintă una dintre cele mai comune tipuri de intervenții chirurgicale la nivel mondial, având o popularitate în ascensiune continuă. Aceasta implică operația chirurgicală a nasului, care de obicei are scop estetic. 

Totuși, rinoplastia nu este o procedură exclusiv cosmetică, deoarece aceasta poate avea și scopul de a îmbunătăți sau menține funcționalitatea nasului atunci când pacientul se confruntă cu un flux aerian redus din cauza obstrucțiilor. Corectarea acestor disfuncții funcționale necesită modificări ale structurilor interne nazale, ceea ce transformă rinoplastia într-una dintre cele mai complexe proceduri de chirurgie plastică.

Structura anatomică a nasului este piramidală (piramida nazală) și cuprinde puntea nazală, aripile nazale – situate pe laterale, în partea inferioară; narinele – aflate în față, tot în partea inferioară; șanțul nazogenian și nasopalpebral – ce constituie marginile laterale și dosul nasului.

De asemenea, nasul este alcătuit din mai multe straturi, și anume:

– stratul cutanat (pielea care acoperă întreaga regiune nazală, în interior și exterior, cu rol de protecție);

– țesutul celular subcutanat;

– stratul muscular (mușchi ce facilitează expresiile faciale și care se află în zona centrală a nasului, la nivelul aripilor nazale și la rădăcina nasului);

– stratul osteofibrocartilaginos (cuprinde un schelet osos, care cuprinde oasele nazale și prelungirea maxilară, și un schelet cartilaginos, care cuprinde cartilajele aripilor nazale, cele laterale și cele auxiliare);

– stratul mucocutanat (mucoasa nazală).

Interiorul piramidei nazale este separat de septul nazal în două camere, numite fose nazale. Fiecare fosă nazală are 4 pereți, la nivelul cărora se află mai multe structuri, printre care se numără: ostiumurile sinusale, conca nazală inferioară, mijlocie şi superioară, orificiul canalului lacrimonazal etc.

Intervenția de rinoplastie este indicată în principal în două situații:

– când există probleme funcționale ale nasului care afectează respirația, cum ar fi: deviații de sept, hipertrofia cornetelor nazale, polipi nazali, sechele post-chirurgicale ale buzei sau palatului despicat, inflamații nazale cauzate de alergii cronice, și anomalii structurale survenite în urma leziunilor sau traumatismelor;

– când există probleme de ordin estetic, care fac necesară această intervenție: eliminarea cocoașei nazale, corectarea unui vârf deviat, ajustarea lungimii nasului, îmbunătățirea profilului, modificarea unui nas cârn și alte ajustări solicitate de pacient în funcție de așteptările sale estetice.

Intervenția de rinoplastie se efectuează de obicei când structurile nazale au atins maturitatea completă, iar forma nasului este stabilizată. Se recomandă ca fetele să aibă cel puțin 15 ani, iar băieții 17 ani, înainte de a efectua această procedură.

Contraindicațiile obișnuite pentru intervenția de rinoplastie includ pacienții cu o stare mentală instabilă în momentul consultării sau intervenției chirurgicale, pacienții cu tulburare dismorfică corporală sau cu așteptări nerealiste, care suferă de apnee obstructivă de somn, consumatorii de cocaină, care suferă de coagulopatii fără răspuns la tratament sau de alte comorbidități care, în general, fac ca intervențiile chirurgicale să fie contraindicate. Deși fumatul nu afectează în mod evident rezultatele intervenției de rinoplastie (septoplastie, în special), pacienții ar trebui să fie încurajați să renunțe la fumat înainte de procedură și după aceasta, din cauza efectelor nocive.

Indiferent că este vorba despre remedierea unei probleme medicale sau îmbunătățirea aspectului estetic al nasului, rinoplastia vine la pachet cu o serie de beneficii incontestabile.

Dacă este vorba despre îmbunătățirea procesului de respirație, prin corectarea septului nazal sau micșorarea cornetelor, rinoplastia poate aduce beneficii directe, deoarece prin optimizarea procesului de respirație se obține și o oxigenare mai bună a organismului. În ultima instanță, oxigenarea adecvată este cheia unui corp și unei minți mai sănătoase.

În ceea ce privește sănătatea emoțională, pentru o persoană care a avut de suferit din cauza aspectului nasului (batjocorirea de către alți copii, în perioada de creștere, lipsa dezirabilității în fața persoanelor de sex opus, la adolescență și maturitate), obținerea unui nas plăcut din punct de vedere estetic poate face toată diferența din lume, contribuind la încrederea în sine și, chiar, diminuarea simptomelor specifice depresiei și anxietății.

Rinoplastia închisă presupune acționarea în interiorul foselor nazale, fără decopertare. Prin rinoplastie închisă se poate lucra la nivelul septului și a cornetelor nazale, precum și pentru micșorarea narinelor și a diametrului punții nazale.

Aceasta este procedura cel mai frecvent utilizată și implică crearea unor incizii minuscule la nivelul fiecărei nări, care permit ridicarea pielii de pe oase și cartilaje pentru a corecta defectele. Rinoplastia deschisă permite modificări ample, inclusiv ale punții nazale, septului deviat, vârfului nasului și deviațiilor laterale. Este esențială pentru schimbări dramatice în forma și aspectul nasului.

Aceasta intervine pentru corectarea rezultatelor nesatisfăcătoare ale unei rinoplastii inițiale. De cele mai multe ori, rinoplastia secundară va corecta mici imperfecțiuni omise în cadrul operației inițiale. În cazuri mai severe, cum ar fi colapsul nasului după o operație nereușită care a implicat îndepărtarea excesivă a țesutului cartilaginos, acest tip de rinoplastie devine indispensabil.

Contrar impresiei comune că rinoplastia servește doar la reducerea dimensiunii nasului, rinoplastia augmentativă vizează mărirea anumitor segmente ale nasului adăugând țesut osos, adesea preluat din zona coastelor superioare, pentru a obține o formă mai armonioasă.

Este forma cea mai populară de rinoplastie estetică, care implică reducerea dimensiunii nasului, mai precis a punții nazale sau a narinelor.

Aceasta poate coincide cu rinoplastia secundară atunci când scopul este repararea unei forme defectuoase a nasului, rezultată dintr-o intervenție estetică anterioară nereușită. De asemenea, se poate referi la corectarea unor defecte congenitale sau rezultate din accidente faciale. Rinoplastia reconstructivă este considerată una dintre cele mai complexe tipuri de rinoplastie.

Complicațiile generale sunt cele comune oricărei proceduri invazive, fiind reprezentate de anumite complicații cardio-respiratorii ce pot apărea datorită anesteziei generale.

Complicațiile locale, specifice rinoplastiei, sunt următoarele:

Aceste complicații sunt gestionate printr-o monitorizare atentă și intervenții adecvate atunci când este necesar.

Recuperarea după o rinoplastie necesită răbdare și înțelegere a procesului de vindecare. Primele zile după intervenția chirurgicală sunt adesea caracterizate de umflături și echimoze, iar nasul poate părea mai mare decât înainte de operație. Este important ca pacienții să urmeze îndrumările medicului lor cu privire la îngrijirea postoperatorie, care pot include utilizarea gheții pentru a reduce umflarea, menținerea capului ridicat și evitarea activităților care ar putea crește presiunea în zona nasului.

Pe măsură ce săptămânile trec, umflarea va începe să scadă treptat. În primele două săptămâni, majoritatea pacienților vor observa o reducere semnificativă a inflamației, dar pot rămâne unele umflături minore și sensibilitate la atingere. Până în luna a treia sau a patra, majoritatea umflăturilor ar trebui să fi dispărut complet, iar nasul va începe să-și dezvăluie forma finală.

Pentru a accelera procesul de recuperare și a asigura rezultate optime ale operației de rinoplastie, este important ca pacienții să urmeze sfaturile medicului lor și să aibă grijă de sine în mod corespunzător. O alimentație sănătoasă și echilibrată, evitarea fumatului și alcoolului, pot contribui la o recuperare mai rapidă și o vindecare mai eficientă a țesuturilor.

Este important ca pacientul să menționeze orice complicație potențială medicului în perioada de recuperare pentru a se asigura că procesul de vindecare decurge fără probleme. Înțelegerea procesului de recuperare după o rinoplastie și așteptările realiste cu privire la rezultatul final sunt cheia unei experiențe pozitive pentru pacienți.

Citește și: Implanturile mamare pot afecta alăptarea: adevăr sau minciună?

FOTO: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro