aflu.info – Cât costă, de fapt, să mergi la sală în Chișinău, dincolo de prețul abonamentului

Iunie, luni sau începutul lunii – cu toții avem un moment în care ne promitem că „de mâine mergem la sală”. Totuși, multe abonamente cumpărate cu entuziasm ajung să adune praf în portofel. De ce? Pentru că trecerea de la intenție la acțiune implică capcane la care nu te gândești: de la costurile echipamentului până la alegerea greșită a sălii. Înainte de a scoate cardul, hai să facem o analiză a costurilor și a criteriilor care te vor ține conectat(ă) la obiectivele tale.

Piața de fitness din Chișinău e destul de diversificată și are opțiuni pentru toate buzunarele. Am adunat câteva săli de sport cunoscute din oraș care afișează transparent prețurile pe site și am comparat costul actual pentru un abonament lunar nelimitat.

Segmentul premium
# Aquaterra: de la aproximativ 3.000 de lei pe lună. Abonamentele sunt disponibile în principal pentru perioade de nouă-12 luni (plus câteva luni bonus, în funcție de tipul abonamentului). Este un club wellness cunoscut pentru piscinele mari, zonele spa și echipamentele moderne.
# Ecosport Gym: 3.300 lei pe lună. Un club premium care se remarcă prin amplasarea chiar lângă parcul Valea Morilor și zona de relaxare pe acoperiș, dotată cu piscină în aer liber.
# EnergyFitness Botanica: 175 de euro (3.500 de lei). Cea mai mare și dotată filială a rețelei, încadrată complet în zona premium datorită zonelor de spa complexe și spațiului generos.

Segmentul Middle-Upper:
# NeoGym: 1.500 de lei;
# Gold Gym: 1.270 de lei;
# EnergyFitness Centru și Telecentru: 80 și 105 euro (1.600 și 2.100 de lei), în funcție de filială și facilitățile disponibile acolo.

Segmentul Mijloc-Standard:
# BigSportGym – una dintre cele mai răspândite rețele din oraș, cu prețuri de 600 de lei pe lună;
# XTZ Fitness: 700 de lei;
# Griffit: 700 de lei;
# ImpulsSport: 790 de lei.

Segmentul low-budget:
# sălile mici de cartier sau cele din instituții (spre exemplu, sala de la ULIM): abonamente de la aproximativ 200 de lei pe lună.
În aceste săli aparatele sunt de multe ori învechite.

Dacă ești la început, abonamentul e doar vârful aisbergului. Am adunat pentru tine și câteva dintre cheltuielile adiționale la care, probabil, nu te-ai gândit.
# Antrenorul personal. Dacă nu ai experiență, riști să te accidentezi fără îndrumare. Ședința cu un antrenor personal pornește de la 250 de lei și poate crește semnificativ în funcție de club și de experiența antrenorului.
# Hainele de sport. Poți începe cu ce ai deja prin casă, dar la un moment dat probabil vrei ceva dedicat. Depinde de buget:
– variantă ultrabuget (comenzi de pe platforme din China): în jur de 300 de lei per set;
– variantă medie, de calitate: pantaloni scurți sau colanți buni costă 400-600 de lei, plus un maiou sau tricou la preț similar;
– variantă de brand: brandurile internaționale pot dubla sau tripla aceste sume.
# Încălțămintea. Cel mai important element. Pentru cardio sau alergat ai nevoie de talpă moale, cu amortizare, iar pentru ridicat greutăți, de talpă plată și rigidă, pentru stabilitate. O pereche medie, dar durabilă costă între 50 și 100 de euro (1.000 și 2.000 de lei).
# Accesoriile. Mănușile ajută la un grip mai bun (prinzi greutățile mai bine, fără să-ți alunece din mână) și te feresc de bătături, iar chingile (straps) sunt utile la ridicarea greutăților mari. Multe săli le pun la dispoziție, dar din motive de igienă e recomandat să ai propriile accesorii. Un set de accesorii de bază poate costa aproximativ 150-200 de lei, iar variantele mai calitative încep de la 500 de lei.
# Tehnologia. Prețurile pentru un smartwatch sau o brățară fitness, dacă vrei să-ți monitorizezi caloriile, pulsul și progresul, încep de la 300 de lei, în funcție de brand.

Am întrebat 10 persoane care merg la sală de mai bine de doi ani cum își păstrează motivația, dacă ar vrea să-și schimbe sala actuală și ce le place sau nu la ea acum. Din răspunsurile lor se conturează câteva criterii.
# Proximitatea. Șansele de a renunța cresc mult atunci când ai de mers prea mult până la sală. Alege una aproape de casă sau de serviciu, iar dacă mergi cu mașina, verifică dacă are parcare proprie.
# Diversitate versus buget. Dacă bugetul îți permite, o sală cu bazin sau cu antrenamente de grup incluse (dans, yoga, pilates) te ține implicat(ă) mai ușor. Dacă bugetul e restrâns, e mai bine să alegi o sală simplă și accesibilă – contează mai mult regularitatea decât facilitățile.
# Tehnologia aparatelor. Sălile moderne au aparate cardio cu ecrane inteligente, unde poți urmări un film sau alege o „simulare virtuală” în timp ce alergi. Ajută timpul să treacă mai repede.
# Gradul de aglomerație. Mergi să vezi sala la ora la care plănuiești să te antrenezi de obicei, de exemplu, la 18:30. Dacă e coadă la aparate, riști să-ți pierzi rapid motivația.
# Igienă și mentenanță. Uită-te la detalii precum curățenia în vestiare/băi și dacă aparatele sunt defecte. Un echipament indisponibil timp de câteva săptămâni sau mirosurile neplăcute pot strica rapid experiența.
# Atmosfera. Verifică atmosfera generală, muzica și amabilitatea personalului de la recepție. O primire rece sau neprietenoasă la intrare poate influența starea cu care intri la antrenament.

Sportul contribuie la sănătatea fizică și psihică, însă linia dintre disciplină și obsesie poate deveni uneori foarte subțire. Pentru a înțelege mai bine cum putem păstra un echilibru sănătos în relația cu sportul și cu propriul corp, am discutat cu psihologa Emilia Vorobiov.

Specialista ne spune care sunt semnele că o persoană a trecut de la o disciplină sănătoasă la o obsesie legată de sport și de aspectul fizic. „Primul semn este faptul că sportul nu mai este o alegere, ci devine o obligație rigidă. Persoana simte anxietate, vinovăție sau teamă dacă pierde un antrenament, chiar și atunci când corpul are nevoie de odihnă”, menționează Emilia Vorobiov.

Un alt semn, explică psihologa, este preocuparea excesivă pentru aspectul fizic. „Verificarea constantă a corpului în oglindă, compararea cu alte persoane și sentimentul că nu este niciodată de ajuns.”

De asemenea, un semn de alarmă e atunci când sportul începe să limiteze viața personală. Emilia Vorobiov lămurește că unele persoane ar putea evita ieșirile, vacanțele sau alte situații sociale de teamă că acestea le-ar putea afecta progresul fizic. „În acest moment sportul, care ar trebui să fie o formă de grijă față de sine, începe să limiteze libertatea și starea de bine. Excepție fac persoanele care se pregătesc pentru competiții sportive, unde contextul este diferit.”

Unele persoane ar putea să se simtă vinovate dacă ratează un abonament sau nu folosesc suficient abonamentul la sală. În acest context, psihologa menționează necesitatea de adaptare. „O relație sănătoasă cu sportul presupune flexibilitate: să înțelegem că odihna face parte din progres, că organismul are nevoi diferite de la o zi la alta și că valoarea noastră ca oameni nu este determinată doar de modul în care arătăm sau de performanța sportivă.

Un obiectiv sănătos nu este să controlăm permanent corpul, ci să învățăm să colaborăm cu el. Sportul poate fi o formă de iubire de sine atunci când vine din grijă și respect, nu din critică, rușine sau frica de a nu fi suficient.”

Autoare: Alexa Cerescu

Preluat de la: diez.md