La începutul toamnei, multe persoane observă că ochii încep să usture, să se înroșească sau să dea senzația că au „nisip” în ei. Uneori, paradoxal, ochii pot lăcrima mai mult decât de obicei. Nu este neapărat vorba despre o infecție sau despre o problemă gravă. În multe situații, schimbările de mediu din această perioadă pot destabiliza pelicula lacrimală care protejează suprafața ochiului.

Aerul mai uscat, vântul, trecerile repetate dintre exterior și încăperile climatizate, alergiile de sezon și timpul petrecut în fața telefoanelor sau computerelor pot favoriza sau accentua simptomele de ochi uscat.

Citește și: Sindromul ochiului uscat

Lacrimile nu sunt doar apă. Ele formează o peliculă complexă care acoperă suprafața ochiului și contribuie la menținerea acesteia umede, netede și protejate. Pelicula lacrimală conține apă, mucus și componente uleioase, iar un dezechilibru al acesteia poate determina evaporarea prea rapidă a lacrimilor sau o lubrifiere insuficientă.

Atunci când suprafața oculară nu mai este suficient de bine lubrifiată, pot apărea usturimea, senzația de corp străin, mâncărimea, roșeața, sensibilitatea la lumină, oboseala oculară sau vederea încețoșată.

Una dintre explicații este aerul mai uscat. Pe măsură ce umiditatea ambientală scade, apa din pelicula lacrimală se poate evapora mai repede. Vântul poate accentua acest efect, deoarece favorizează evaporarea lacrimilor de pe suprafața ochiului. Aerul condiționat și alte surse de curent de aer pot avea un efect similar.

Fenomenul poate fi observat inclusiv în mașină sau la birou. Dacă aerul condiționat sau încălzirea este orientată direct spre față, ochii pot deveni mai repede uscați și iritați.

Trecerea de la temperaturile ridicate de la sfârșitul verii la zile mai răcoroase nu provoacă automat boala de ochi uscat, însă modificările de mediu pot face simptomele mai evidente la persoanele care sunt deja predispuse.

Începutul toamnei este și o perioadă în care alergiile pot deveni mai supărătoare pentru unele persoane. Inflamația oculară asociată alergiilor poate contribui la simptome de uscăciune și iritație.

De aici poate apărea o combinație aparent contradictorie: ochii sunt uscați, dar și lăcrimează.

Este una dintre cele mai confuze manifestări.

Atunci când suprafața ochiului este iritată de uscăciune, organismul poate răspunde prin producerea unei cantități mai mari de lacrimi. Acestea sunt însă adesea o reacție reflexă și nu au neapărat aceeași capacitate de a menține suprafața oculară lubrifiată pe termen mai lung. Din acest motiv, o persoană poate avea simultan senzație de uscăciune și ochi care lăcrimează.

Așadar, faptul că ochii „curg” nu exclude automat uscăciunea oculară.

Toamna înseamnă pentru multe persoane mai mult timp petrecut în interior, iar odată cu revenirea la școală și la serviciu crește adesea și timpul petrecut în fața laptopului, telefonului sau televizorului.

Când citim sau privim un ecran și ne concentrăm intens, tindem să clipim mai rar. Clipitul are un rol important în distribuirea uniformă a lacrimilor pe suprafața ochiului. Mai puține clipiri înseamnă că pelicula lacrimală poate deveni mai instabilă și simptomele de uscăciune pot fi mai accentuate.

Nu ecranele „usucă” direct ochiul, ci mai ales comportamentul asociat utilizării lor prelungite poate contribui la problemă.

O zi petrecută într-un birou poate reuni mai mulți factori într-un singur loc: aer condiționat sau încălzire, umiditate redusă, privit îndelung la ecran și mai puține clipiri.

De aceea, este posibil ca dimineața ochii să fie perfect normali, iar spre după-amiază să apară usturime, senzație de nisip în ochi, oboseală sau vedere ușor încețoșată. Aceste simptome sunt compatibile cu ochiul uscat.

Primul pas este reducerea factorilor care favorizează evaporarea lacrimilor.

Evită, pe cât posibil, să stai cu aerul condiționat, ventilatorul sau aeroterma orientată direct spre ochi. În zilele cu vânt, ochelarii pot oferi o anumită protecție împotriva curentului de aer.

În încăperile foarte uscate, poate fi utilă creșterea umidității aerului. Mayo Clinic recomandă, în general, menținerea umidității din locuință în intervalul 30%-50%; atât umiditatea prea scăzută, cât și cea prea ridicată pot crea probleme.

Când lucrezi la calculator, este util să faci pauze regulate și să clipești conștient de mai multe ori. Poziționarea ecranului puțin sub nivelul ochilor poate reduce și ea evaporarea lacrimilor, deoarece pleoapele acoperă o suprafață ceva mai mare a ochiului.

Pentru simptomele ușoare, lacrimile artificiale disponibile fără prescripție pot fi o opțiune. Nu toate formulele sunt potrivite pentru toate persoanele, iar unele produse cu conservanți pot irita ochii atunci când sunt folosite foarte frecvent.

Frecarea ochilor poate agrava iritația, mai ales atunci când există deja inflamație sau senzație de corp străin.

De asemenea, picăturile destinate exclusiv reducerii roșeții nu sunt același lucru cu lacrimile artificiale. Pentru ochiul uscat, Mayo Clinic recomandă orientarea către picături lubrifiante, nu către produse care doar reduc temporar aspectul de ochi roșu.

Un episod ocazional, apărut după o zi cu vânt, aer foarte uscat sau multe ore în fața calculatorului, nu înseamnă automat că există o boală oculară.

Lucrurile se schimbă atunci când simptomele persistă, se agravează sau apar frecvent. Uscăciunea oculară poate avea numeroase cauze, inclusiv anumite medicamente, modificări hormonale, boli autoimune, afecțiuni ale pleoapelor sau ale glandelor care contribuie la pelicula lacrimală.

Un consult oftalmologic este cu atât mai important dacă apar durere oculară, modificări persistente ale vederii, sensibilitate importantă la lumină sau senzația că există un corp străin în ochi. Vederea încețoșată persistentă sau durerea nu ar trebui puse automat pe seama „aerului uscat”.

Uscăciunea oculară este, de multe ori, rezultatul mai multor factori care se suprapun. Aerul uscat, vântul, alergiile, utilizarea prelungită a ecranelor și curenții de aer din încăperi pot face ca pelicula lacrimală să se evapore mai repede sau să devină instabilă.

De aceea, dacă la începutul toamnei apar usturime, senzație de nisip în ochi, roșeață, lăcrimare sau oboseală oculară, primul lucru de luat în calcul este mediul în care îți petreci timpul. Uneori, mici schimbări — mai puțin aer direct în față, pauze de la ecrane, clipit mai des și un aer suficient de umidificat — pot face o diferență importantă.

Când simptomele devin persistente sau sunt însoțite de durere ori modificări de vedere, însă, este nevoie de mai mult decât ajustarea mediului: este necesară evaluarea cauzei.

Foto: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro