În Evul Mediu, mirodeniile nu erau doar un moft culinar, ci o veritabilă monedă de schimb, un simbol al puterii și o reală miză pentru marile expediții care aveau să schimbe harta lumii. De la piețele aglomerate ale Orientului până la curțile regale ale Europei, aromele piperului, scorțișoarei sau șofranului au stimulat comerțul, au inspirat mari descoperiri și au aprins rivalități între imperii. În volumul recent apărut la Editura ap! (ACT și Politon), „Istoria mirodeniilor în Evul Mediu”, istoricul francez Michel Balard arată cum aceste prețioase condimente au devenit „motorul istoriei”, influențând gastronomia, medicina și geopolitica unei epoci pline de schimbări.

Mirodeniile nu au fost doar simple ingrediente culinare – în Evul Mediu, ele au reprezentat un simbol al bogăției și prestigiului, au fost adevărate stimulente pentru descoperiri geografice, catalizatoare ale comerțului global și chiar motiv de confruntări între mari puteri maritime. În paginile acestei cărți, Michel Balard analizează impactul condimentelor asupra istoriei, demonstrând cum dorința de a le obține a pus în mișcare marii exploratori precum Cristofor Columb, Vasco da Gama sau Magellan.

Balard îmbină erudiția academică cu un stil narativ captivant, prezentând mirodeniile sub toate fațetele lor: gustative, medicinale, artistice și simbolice. Cartea se sprijină pe surse istorice de primă mână, precum celebrul manual de comerț „La pratica della mercatura” (sec. XIV), și oferă o privire detaliată asupra rutelor comerciale, de la Drumul Mătăsii și porturile mediteraneene până la centrele asiatice și africane de producție și distribuție.

Cititorii vor descoperi:

Din arabă, anbar. Denumește două substanțe cu origini foarte diferite:

– ambra gri, o concrețiune biliară a cașalotului:

Amber (germ.), Ambergris (engl.), Ambar gris (span.), Ambra (it.);

– ambra galbenă sau succinul, o rășină de conifere fosilizate:

Agtstein (germ.), Yellow amber (engl.), Sucino (span.), Succino (it.).

Principalele zăcăminte de ambră sunt pe țărmurile Mării Baltice, în Carpați și în Sicilia. Ambra gri este folosită mai mult în parfumerie decât în medicină (fortifică inima, creierul și stomacul), în timp ce ambra galbenă era folosită ca excitant și antispasmodic. Se credea că merele de ambră  reduc riscurile de contaminare în perioada epidemiilor.

Sinonim: succin, chihlimbar.

Înlocuitor: storax.

Fructul plantei Pimpinella anisum, o mică plantă erbacee cu frunze persistente, din familia Apiaceae, originară din China sau Orientul Mijlociu.

Anis (germ., span.), Anise (engl.), Anice (it.).

În bucătărie, anasonul era folosit ca aromatizant și condiment; în medicină, ca cordial, stomahic, pectoral, carminativ și digestiv.

Secretată de albina meliferă, folosită la construirea alveolelor hexagonale ale fagurilor, unde acest himenopter își depune mierea.

Wachs (germ.), Wax (engl.), Cera (span., it.).

În medicină, este utilizată ca excipient la fabricarea pomezilor, unguentelor și emplastrelor și la tratarea bolilor intestinale. Folosită mai ales la fabricarea lumânărilor, torțelor, lumânărilor de altar și a sigiliilor de ceară. Prezentă în multe inventare ale farmaciilor medievale.

Fructul unei plante erbacee (Cuminum cyminum), din familia Umbelliferae, originară din Orientul Apropiat sau din Asia Centrală.

Kümmel (germ.), Cumin (engl.), Comino (span., it.).

Unul dintre cele mai utilizate condimente în Evul Mediu, în medicină, pentru proprietățile sale carminative, stomahice, excitante și sudorifice. Citat în 7-15% din formulele tratatelor de antidoturi. În alimentație, este citat încă din Vechiul Testament și, de asemenea, în capitularul  De villis: intră în compoziția curryului, având un gust cald și picant.

Plantă graminee perenă mare, din familia Poaceae, originară din Malaysia, care produce spice verzi, în nuanță roșiatică.

Zitronengras (germ.), Lemongrass (engl.), La herbia de lemon (span.), Citronella (it.).

Utilizată în medicină împotriva artrozei, malariei și reumatismului.

Plantă erbacee anuală, de origine orientală, din familia Apiaceae, care face fructe aromatice diachene.

Koriander (germ.), Coriander (engl.), Cilantro (span.), Coriandolo (it.).

În medicină, are virtuți carminative, stomahice și excitante. Utilizată pentru tratamentul tulburărilor digestive, în special împotriva flatulenței.

Sămânța unei plante erbacee (Delphinium staphisagria), din familia Ranunculaceae, originară din țările bazinului mediteraneean.

Stephanskraut (germ.), Louseseed (engl.), Estafisagria (span.), Stafisagria (it.).

Foarte toxică, sămânța este folosită pentru a elimina pituita, păduchii și scabia, în masticație pentru calmarea durerilor de dinți. Numită „iarba păduchilor” în medicina populară. Rareori citată în formulele pentru antidoturi: în 1 până la 3% din formule.

Plantă anuală din familia Pedaliaceae, originară din subcontinentul indian, care produce fructe lunguiețe ce conțin semințe foarte mici, sursă de ulei alimentar sau folosite în panificație.

Sesam (germ.), Sesame (engl.), Sésamo (span.), Sesamo (it.).

În medicină, are proprietăți antibacteriene, antioxidante și antidiabetice.

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro