Una dintre cele mai delicate situații din ortopedie apare atunci când un pacient care a fost deja protezat se reîntoarce la medic, după mulți ani, cu o durere în articulație. Fie că este vorba de durere la genunchi sau la șold, un chirurg cu experiență identifică imediat problema: proteza implantată a ajuns la un grad de uzură suficient de mare încât să nu își mai îndeplinească optim rolul pentru care a fost implantată. Iar decizia este una firească, recomandarea medicală fiind revizia protezei. Pentru a afla cât mai multe informații utile despre acest subiect, stăm de vorbă cu doctorul Vlad Predescu, unul dintre cei mai apreciați ortopezi din România, specializat în protezare articulară și traumatologie sportivă.
Pentru foarte multe persoane care au suferit de pe urma uzurii articulației, o proteză de șold este un nou început, unul fără durere și cu o mobilitate bună, astfel încât să își poată relua aproape toate activitățile fizice din trecut. Însă timpul, diferiți factori medicali, greutatea excesivă sau activitatea sportivă extrem de intensă, mai ales în cazul unor pacienți tineri, fac ca respectiva proteză să se uzeze în timp, de regulă la un interval de aproximativ 20 de ani. În acel moment apar durerea locală și instabilitatea articulară, iar vizita la medic stabilește un diagnostic evident: proteza trebuie înlocuită, în urma unui proces de uzură firesc, de altfel.
Problemele cele mai importante apar de aici. Revizia de proteză este, în sine, o operație mult mai complicată decât cea inițială, motiv pentru care este realizată, de obicei, de medici cu foarte multă experiență și un istoric consistent în astfel de intervenții. Este o procedură mult mai meticuloasă, mai ales că, de cele mai multe ori, gradul de distrucție al țesutului osos în care a fost implantată inițial proteza este, acum, unul foarte sever. Practic, țesutul în care ar trebui să fie fixată noua articulație nu mai corespunde nevoilor actuale. Din fericire, soluția actuală este una modernă și extrem de eficientă.
„În astfel de situații, transplantul de os devine soluția ideală pentru pacient, astfel încât acesta să revină, încă o dată, la o viață liniștită, fără dureri. Avansul tehnologic, echipamentele moderne disponibile și capacitatea de a apela la o bancă acreditată de țesuturi ne oferă nouă, medicilor, oportunitatea de a rezolva o situație complicată în cel mai scurt timp posibil. Practic, în prezent avem la dispoziție o soluție medicală completă, față de alternativele din trecut care ne obligau la compromisuri”, susține doctorul Vlad Predescu.
Mai exact, grefa de os este concepută ca o structură biologică, atenuând defectul existent și oferind o bază solidă pentru noul implant. Apoi, celulele pacientului migrează pe suprafața grefei și, în câteva luni, o transformă într-un os „viu”, capabil să susțină o proteză durabilă. În trecut, când transplantul de os nu era disponibil, defectele osoase erau „plombate” cu ciment sau cu diferiți substituenți artificiali care aveau o durată mică de supraviețuire. Deoarece modul de reconstrucție nu era unul biologic activ — mai exact, nu se transforma în timp în țesut osos normal al gazdei — aceste modalități aveau o perioadă de supraviețuire limitată, iar de regulă, după câțiva ani, intervenția trebuia reluată.
În tehnologia actuală, cele mai durabile rezultate se obțin prin combinarea tehnicilor de transplant osos și umplerea defectelor cu țesut osos care va deveni viabil în timp, cu folosirea unor cale de metal trabecular, având o compoziție asemănătoare celei a osului. Practic, în timpul intervenției de revizie se face un „puzzle” cu grefa de os și pene de metal trabecular, prin care ortopedul recreează forma inițială a cavității acetabulare în care va implanta noua cupă protetică. Această modalitate modernă permite obținerea unui rezultat durabil în cazul reviziilor, precum și reconstrucția în cazuri care erau considerate, nu demult, depășite din punct de vedere medical.
Din punct de vedere al tabloului clinic, semnele unei deteriorări a protezei inițiale nu apar peste noapte. Este un proces lung, în care particulele de uzură din articulație și micile mișcări ale acesteia deteriorează osul încontinuu, până când efectele sunt ireversibile. Inițial, apare o jenă la mers, o instabilitate în articulație și, câteodată, o deformare vizibilă care poate fi însoțită sau nu de scurtarea membrului și, implicit, de un mers șchiopătat.
„Din păcate, aceste simptome sunt ignorate de multe ori, așa că deteriorarea articulației continuă, fără o vizită la medic. Dacă pacienții ajung la controalele periodice, radiografia și evaluarea clinică ne ajută să detectăm din timp problema, astfel încât să putem stabili, împreună cu pacientul, momentul optim pentru intervenție”, completează Vlad Predescu.
Ideal ar fi ca, așa cum mergem periodic cu mașina la service, la câțiva ani pacientul să efectueze o radiografie, care este, de regulă, suficientă pentru a atrage atenția în cazul în care apar semne de uzură precoce. După 15 ani de la implantarea unei proteze, pacienții ar trebui să vină anual la un examen radiologic. În cazul în care se depistează lucruri neconforme, trebuie intervenit chirurgical rapid, pentru a evita deteriorarea semnificativă a capitalului osos, lucru care duce la creșterea complexității și a dificultății intervenției de revizie.
În esență, în timpul unei intervenții de revizie, chirurgul reface, practic, structura osoasă pentru a putea implanta o nouă articulație artificială, ținând cont atât de cantitatea lipsă, cât și de calitatea osului rămas. Reconstrucția acestuia este cea mai importantă grijă a medicului ortoped, astfel încât țesutul osos să poată crește rapid, pentru a stabiliza eficient noua proteză.
În acest caz, trebuie menționate câteva detalii esențiale: transplantul de os este compatibil biologic cu pacientul, are o structură identică celei a osului uman și permite integrarea în timp.
„În primul an de când am reușit să avem acces la banca de țesuturi, am realizat peste douăzeci de revizii în care am folosit transplantul de os. Sunt optimist că numărul acestora va crește vertiginos în anii care vin și, astfel, vom putea oferi o calitate a vieții excelentă pentru pacienții care se reîntorc pe masa de operație pentru astfel de intervenții complexe”, concluzionează doctorul Vlad Predescu.
Preluat de la: csid.ro
