filmare-D-Y-K-acasa.jpg
Dintotdeauna a preferat canto, vocea fiind unul dintre punctele ei forte, ca mai apoi să dobândească o nouă pasiune – vioara. Așa o descriam pe violonista Lia Rusu în unul dintre interviurile apărute anterior pe #diez. Astăzi, o redescoperim pe Lia dintr-o altă perspectivă. Pe timp de carantină, și-a setat o nouă provocare, iar rezultatul final se numește Do you know și poate fi ascultat în interpretarea Liei pe YouTube.

„Ideea de ceva nou a apărut spontan. Aflându-mă în carantină, fără ocupație, în martie mai aveam speranța că mă voi întoarce în curând la Milano pentru ca să facem muzică împreună cu alți stagiari de la Opera la Scala, unde, înainte de pandemie, abia începusem experiența noastră împreună, însă prognozele au dat peste cap toate planurile. Inițial, ne mai țineam în frâu cu niște performanțe online, dar după asta, fiecare a încercat să se reinventeze”, ne povestește Lia.

# Sursa de inspirație: versurile din agenda cu cheiță

În plină carantină, s-a refugiat și a găsit împlinirea tot în muzică, încercând să o experimenteze în toate modurile posibile, astfel a ajuns să învețe câte acorduri de chitară și să compună o piesă.

„La început, mă țineam în activitate cu o serie de cântece de leagăn, live-uri pe Facebook, apoi, mi-am lansat și pagina de Patreon – ClassicalLia, în care promovez clasicul din lume. Într-una din zile, făcând curat prin lucrurile din pod, am găsit agendele și anchetele pe care le umpleam cu impresiile mele din copilărie și adolescență. Așa am dat și de agenda (cu cheiță), în care erau sortate după tematică versurile care de regulă erau însoțite de melodii (pe care mi le amintesc și fără reportofon). Râdeam cu mare gust împreună cu mama de această comoară. Erau niște cântece dulci, naive și mă gândesc poate chiar să le reproduc în serie ulterior. În tot acest timp, noaptea, cum se obișnuiește la artiști, inspirația e mai bogată. Așadar, carantina aceasta a fost plină de surprize. Inspirată de acele amintiri din copilărie, cu mare dor de a revedea prietenii de suflet, mi-a venit și textul în minte. Pentru că mulți în această pandemie au suferit distanțe mari față de cei iubiți, subiectul a fost pe cât se poate de actual. Melodia s-a așezat deodată pe text în timp ce pictam. Am simțit piesa pe un flow mai indie, iar vioara nu se prea combina cu acest ritm și dacă se prăfuia chitara surorii mele fără treabă, am lăsat pentru câteva minute pensula și culorile și am luat în mâini chitara, culegând primele acorduri”, își amintește Lia.

# A schimbat vioara pe chitară

Deja hotărâtă să compună piesa, a avut un moment de ezitare, însă a fost încurajată de ideea de a experimenta și a continuat să ducă până la sfârșit ceea ce și-a propus să facă.

Locul de muncă al Liei în perioada de carantină

„Amânasem pentru un moment această idee, în favoarea lui Bach, însă mi-am amintit de cuvintele profesorului meu de la Conservatorul din Milano, Christian Anzinger. Îmi spunea să nu-mi fie frică de a experimenta, că muzicianul trebuie să știe a cânta în orice mod și stil. Această idee de versatilitate și flexibilitate mi-a cultivat-o și maestra mea de la Chișinău – doamna Ella Vlaicu. Înainte, priveam mai cu snobism chitara, însă trebuie să dau credite și lui Paganini, că el a creat multe lucrări pentru acest instrument. În anii de studenție de la Chișinău, am cântat și eu în duo sonate pentru vioară și chitară împreună cu un coleg talentat – Alexandru Mironov –, iar la Milano, fiind solistă în ansambluri baroc, eram acompaniată adesea de către camarazi la chitare, lăute, tiorbe, mandoline etc. Am fost impresionată de acele efecte sonore și am încercat să desprind și eu un pic din ele, la un instrument mai modern, cu un limbaj mai actual. Și așa a pornit totul. Plimbându-mă prin satul de baștină, în mâini aveam camera și mi-am propus să dau și culoare la piesa proaspăt înregistrată în studioul improvizat de acasă”, povestește Lia.

# Gânduri despre violoncel, piese dedicate vecinilor și mamei

După ce a încercat chitara, Lia recunoaște că gândul i-a zburat și la violoncel. Și precum tânăra violonistă este foarte deschisă pentru noi experimente, ne mărturisește că nu se va opri aici și va continua să exploreze muzica în toate formele sale posibile, astfel sperând ca va influența și pe alții să îndrăgească și să aprecieze arta în orice fel.

„Aveam idei năstrușnice și referitor la instrumentul adorat – violoncelul. Așadar, cu ajutorul prietenilor am găsit în chirie un instrument pentru vară și am simțit plăcerea de a înțelege limbajul expresiv al violoncelului. Sper vreodată să-mi achiziționez instrumentul meu, că deja mi-e dor să-l «gâdil».”

„Acum încep să fiu mai deschisă pentru noi experimente. Pentru că lumea tot se mai schimbă, simte nevoia de ceva proaspăt, am decis și eu să îmbin mai multe lucruri. Cred că nu mă opresc la aceasta. Mi-au mai venit idei și am adunat în minte și alte piese. De fapt, primul acord năstrușnic a fost cel în care am cântat piesa dedicată vecinilor, inspirată din viața cotidiană, cu o doză de umor. La sfârșit de august, cu două zile înainte de ziua mamei, în pregătirile de felicitări, chiar în duș, mi-a venit dintr-o suflare și piesa dedicată special pentru mama. Inițial, a crezut că eu cu sora am fi făcut vreun cover la o piesă de la artiștii români, dar a fost plăcut surprinsă că aceasta a fost în totalitate dedicată ei. Vreau ulterior să mă ocup de o producție studio a acestei piese, pentru că Mama este cel mai dulce subiect din lume”, conchide Lia.

În videoul de mai jos poți admira rezultatul final obținut de tânăra artistă.

Noi îi dorim mult succes și inspirație pentru tot ce și-a propus să creeze, iar până atunci îți sugerăm să-i urmărești activitatea pe această pagină de Facebook, pe YouTube sau pe Instagram. De asemenea, îți reamintim că Lia are și o pagină de Patreon, unde îi poți susține activitatea artistică.

Preluat de la: diez.md