PTM3ZTA1ZGZiNzIzOWU2YWNjM2NiNjVmNWMwZDA5ZGRj.thumb_.jpg
Un submarin ar putea exploata mările extraterestre de hidrocarburi de pe Titan, cel mai mare satelit al planetei Saturn, conform unui proiect supus aprobării NASA. Misiunea ar putea fi lansată în 2030, potrivit space.com.

Cercetătorii se gândesc la un concept de misiune similară celor ale rover-urilor autonome de pe Marte, însă, în locul unui rover, rolul principal va fi jucat de un submarin care va investiga adâncimile lacurilor şi mărilor de hidrocarburi de pe Titan şi care va deschide calea pentru alte misiuni similare pe corpurile din Sistemul Solar ce ascund oceane sub calota glaciară de la suprafaţă, aşa cum este satelitul Europa al lui Jupiter, scrie digi24.ro.

„Credem că o misiune submarină pe Titan ar reprezenta primul pas spre misiuni submarine pe Europa sau Enceladus”, a declarat luna trecută Steven Oleson de la Centrul de Cercetare Glenn al NASA, din Ohio, în cadrul unei prezentări făcute de grupul de lucru NASA Future In-Space Operations.

Europa şi Enceladus ascund sub calota glaciară uriaşe oceane de apă lichidă. Din acest motiv, este mai dificil de trimis un submarin în oceanele acestor sateliţi, aflate sub straturi groase de gheaţă, decât pe Titan, unde lacurile şi mările de hidrocarburi sunt la suprafaţă.

Titan este la rândul ei o lume extrem de interesantă şi, susţin astrobiologii, potenţial locuibilă. Cu un diametru de 5 150 de kilometri, Titan se plasează pe locul doi în topul celor mai mari sateliţi naturali din Sistemul Solar, cel mai mare satelit natural fiind Ganymede, lună a lui Jupiter, cu diametrul mai mare decât cel al lui Titan cu doar 120 de kilometri.

Pe Titan sunt mări și lacuri de suprafață

Însă dimensiunea nu este tot ceea ce contează în cazul lui Titan. Spre exemplu, această lună este singura lume cunoscută din Sistemul Solar, în afara Pământului, pe care se află mări şi lacuri stabile la suprafaţă. În cazul lui Titan – mări şi lacuri de metan sau etan lichid, dintre care unele mai mari decât marile lacuri din America de Nord.

În plus, Titan are o atmosferă densă în care se produc probabil reacţii chimice complexe la care participă molecule organice. Astrobiologii consideră că pe Titan ar putea fi o lume vie, cu o biosferă formată din organisme simple – bacterii, care ar putea popula atât atmosfera cât şi mările şi lacurile de pe acest satelit.

Astfel, ar fi posibil ca Titan să găzduiască două ecosisteme complet separate şi diferite – o lume de suprafaţă, condusă de microorganisme care consumă hidrocarburi în procesele metabolice şi o lume acvatică subterană, izolată de lumea exterioară.

Misiunea va costa 2 miliarde de dolari

O astfel de misiune, fie că ar fi vorba doar de trimiterea unui submarin sau a unui tandem submarin-sondă orbitală ar fi una extrem de importantă şi de prim-plan pentru NASA, cu un buget ce va depăşi probabil 2 miliarde de dolari.

Aproape toate lacurile şi mările de pe Titan se află în emisfera nordică a lunii, inclusiv două dintre posibilele obiective ale misiunii, mările Kraken Mare şi Ligeia Mare. Ambele sunt imense. Kraken Mare acoperă aproximativ 400 000 de kilometri pătraţi şi are cel puţin 35 de metri adâncime. Ligeia Mare are suprafaţa de 130 000 de kilometri pătrați şi o adâncime maximală de 170 de metri.

Precum Saturn, Titan are anotimpuri ce durează fiecare aproximativ șapte ani tereştri. Perioada optimă pentru explorarea acestor mări ar fi vara de pe Titan, când eventuala sondă rămasă pe orbită va putea fotografia obiective de pe Titan în spectrul vizibil al luminii, conform lui Oleson. Din acest punct de vedere, ideală ar fi ca misiunea să ajungă la Titan în 2045. Dacă misiunea va include şi o sondă orbitală, atunci ar putea ajunge în jurul anului 2040, când în emisfera nordică a lui Titan va fi primăvară. Călătoria până la Saturn durează aproximativ șapte ani.

Preluat de la: diez.md