pixel.png

Cercetătorii din Norvegia a realizat un studiu prin care au dorit să descopere legătura dintre momentul naşterii şi dezvoltarea tulburării ADHD, la copii. Aceştia au comparat un grup de copii născuţi prematur cu un grup de control format din copii născuţi la termen, pentru a vedea care dintre aceştia are mai multe şanse să dezvolte simptome de ADHD, cum ar fi hiperactivitatea şi atenţia redusă, la vârsta preşcolară şi şcolară.

Prematuritatea şi ADHD-ul

Bebeluşii încadraţi la naşterea la termen au fost cei care s-au născut după 37 de săptămâni sau mai târziu. Cei născuţi înainte de acest termen sunt consideraţi prematuri.

În acest studiu, cercetătorii au descoperit că micuţii care s-au născut cu cel puţin 4 săptămâni înainte de termenul complet (la 33 de săptămâni sau mai devreme) erau mai predispuşi să prezinte simptome de ADHD decât cei născuţi la termen. Legătura părea să fie mai puternică în rândul fetelor decât al băieţilor.

Sindromul de deficit de atenţie este o afecţiune complexă, iar cauzele sale nu sunt pe deplin înţelese. Se consideră că factorii de mediu – cum ar fi naşterea prematură – şi genetica joacă un rol esenţial. Deşi nu există o metodă garantată de prevenire a naşterii premature, viitoarele mame îşi pot reduce riscul menţinându-se active şi evitând consumul de alcool, fumatul şi, evident, stresul.

<!– Regulă nouă pentru toți elevii din România! Klaus Iohannis schimbă totul–> CITESTE PE CAPITAL.RO: Regulă nouă pentru toți elevii din România! Klaus…

Studiul a fost realizat de către cercetătorii de la Universitatea din Oslo, Universitatea din Bristol şi Institutul Norvegian de Sănătate Publică. A fost finanţat de Ministerul Norvegian al Sănătăţii şi Ministerul Norvegian al Educaţiei şi Cercetării şi publicat în Jurnalul Asociatiei Medicale Americane de Pediatrie.

Deşi acest studiu a evaluat simptomele asociate cu ADHD – cum ar fi durata slabă de atenţie, hiperactivitatea şi impulsivitatea – nu a urmărit copiii ulterior, pentru a vedea dacă au primit într-adevăr un diagnostic confirmat de ADHD. S-ar putea ca unii dintre copii să fi depăşit anumite simptome pe măsură ce se maturizau.

Studiul a recrutat femei însărcinate din toată Norvegia între anii 1999 şi 2008. Cercetătorii au înregistrat termenul la care bebeluşii femeilor au venit pe lume: prematur, la timp sau mai târziu şi apoi au măsurat nivelul simptomelor ADHD la vârsta preşcolară (5 ani) şi vârsta şcolară (8 ani) la micuţi. Ulterior, cercetătorii au analizat dacă bebeluşii născuţi prematur au mai multe şanse de a dezvolta niveluri crescute de simptome ADHD. Un total de 113.227 de copii au fost incluşi în acest studiu, inclusiv 33.081 care erau fraţi.

Cercetătorii au folosit diferite comparaţii pentru a analiza legătura dintre vârsta gestaţională la naştere şi simptomele ADHD. Ei au comparat copiii născuţi devreme sau mai târziu cu cei care s-au născut la termen – mai întâi au aplicat metoda cu toţi copiii din eşantion şi apoi doar cu fraţii.

Cercetătorii s-au folosit de fraţi pentru a încerca să excludă posibilitatea ca factorii genetici sau factorii de mediu să fie nemăsuraţi. Cercetătorii au luat în considerare şi alţi factori care ar putea afecta rezultatele, inclusiv: genul, dacă mama a avut mai mult de un copil, dacă bebeluşul s-a născut mai mic decât media normal, dacă bebeluşul s-a născut cu vreo anomalie fizică, de câte ori a mai fost mama însărcinată, dacă mama a avut sângerări înainte de săptămâna 13 a sarcinii.

Noutatea acestui studiu: cercetătorii au studiat şi fraţi

Acest studiu se potriveşte cu studiile altor cercetători care au găsit o legătură între naşterea prematură şi nivelurile mai ridicate de simptome ADHD în copilărie. Un punct în plus al acestui studiu este faptul că cercetătorii au folosit fraţii pentru a explica factorii genetici sau de mediu care ar putea contribui la această constatare.

Cu toate acestea, au existat limitări ale studiului: doar 41% dintre femeile însărcinate cărora li sa cerut să participe au participat, ceea ce ar putea însemna că rezultatele nu sunt reprezentative pentru populaţia generală. În special, mamele mai tinere, fumătorii şi femeile cu niveluri educaţionale mai scăzute au fost subreprezentate în studiu. Aceste caracteristici sunt, de asemenea, legate de riscul de ADHD, astfel încât acest lucru ar fi putut distorsiona rezultatele. În plus, simptomele ADHD au fost raportate de mame şi nu au fost verificate de alţi observatori.

Ştim că ADHD este o afecţiune complexă şi că mulţi factori pot juca un rol în dezvoltarea sa. Cu toate că cercetătorii au făcut tot ce au putut pentru a explica influenţa potenţialilor factori, aceştia nu pot spune cu certitudine că riscul crescut a fost cu siguranţă cauzat doar de prematuritate.

Preluat de la: csid.ro