pixel.png

Încă nu s-au identificat toate cauzele pentru care sistemul imunitar începe să îşi atace propriile structuri. Am stat de vorbă despre afecţiunile autoimune, cauzele lor, importanţa diagnosticării corecte şi la timp cu dr. Octavian Ghizdavu, medic primar boli interne, la Spitalul Clinic Colentina din Bucureşti.

CSÎD: Cum definiţi afecţiunile autoimune?

Dr. Octavian Ghizdavu: Bolile autoimune reprezintă un grup heterogen de afecţiuni care apar atunci când sistemul imunitar al organismului, care în mod uzual are rol de apărare, din cauze insuficient cunoscute, începe să îşi atace propriile structuri, conducând la formarea de autoanticorpi împotriva propriillor antigene, pe care nu le mai recunoaşte ca ”proprii” şi cauzează în acest fel deteriorări importante de tip inflamator la nivelul diverselor ţesuturi şi organe. Aşadar, afecţiunile autoimune sunt boli multisistemice, cele mai multe dintre ele cu prognostic grav în condiţiile în care nu sunt diagnosticate la timp şi tratate corespunzător.

<!–

Formul de quiz

–>

Unele boli autoimune nu pot fi diagnosticate cu acurateteţe

CSÎD: Care sunt cele mai frecvente afecţiuni autoimune?
Dr. Octavian Ghizdavu:
În general, bolile autoimune nu sunt afecţiuni întâlnite foarte frecvent în populaţie. Există însă un spectru extrem de larg de boli în producerea cărora sunt implicate mecanisme autoimune şi aş aminti aici :

  • Artrita reumatoidă
  • Lupusul eritematos sistemic
  • Artropatia psoriazică
  • Diabetul zaharat tip 1
  • Scleroza sistemică progresivă
  • Polimiozita şi dermatomiozita
  • Vasculitele sistemice
  • Boala mixtă de ţesut conjunctiv
  • Bolile inflamatorii intestinale
  • Tiroidita autoimună
  • Hepatitele autoimune
  • Scleroza multiplă
  • Miastenia gravis

Fără discuţie, există multe alte tipuri de boli autoimune. În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce priveşte etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul acestor boli, o parte dintre pacienţii cu acest tip de afecţiuni nu pot fi diagnosticaţi cu acurateţe, aceştia fiind încadraţi ca având boli reumatice sistemice ”nediferenţiate”. Pe de altă parte, unii pacienţi pot prezenta caracteristici încrucişate ale mai multor afecţiuni autoimune şi în această situaţie vorbim despre sindroame overlap.

CSÎD: Are moştenirea genetică influenţă?

Dr. Octavian Ghizdavu: Deoarece etiopatogenia bolilor autoimune nu este pe deplin elucidată în prezent,  rolul factorilor genetici în producerea acestui tip de afecţiuni nu este nici el stabilit cu exactitate.
Cu toate acestea putem spune că există o predispoziţie crescută de a dezvolta o boală autoimună cel puţin printre rudele de gradul I ale pacienţilor diagnosticaţi cu boli autoimune. Totodata prezenţa anumitor tipuri de mutaţii genice pot face o persoană să fie mai predispusă la a face un anumit tip de boală autoimună.

Lupusul eritematos sistemic poate fi ţinut sub control sub îngrijire şi tratament corecte

CSÎD: Lupusul eritematos sistemic este o boala care sperie. Cum se defineşte?

Dr. Octavian Ghizdavu: Sincer, îmi este foarte dificil să vă spun dacă lupusul eritematos sistemic ar trebui să ne sperie sau nu.
Ce pot să afirm cu siguranţă este faptul că lupusul eritematos sistemic este o boală cronică autoimună, de cauză necunoscută, care apare mai frecvent la femei, care poate afecta multiple aparate şi sisteme ale organismului şi care, dacă nu este diagnosticată şi tratată cu promptitudine de către personal medical cu experienţă în îngrijirea unor astfel de boli, poate conduce la complicaţii extrem de severe şi ocazional, poate avea chiar potenţial ameninţător de viaţă. Pe de altă parte, trebuie să vă mărturisesc şi faptul că, pacienţii cu lupus eritematos sistemic, diagnosticaţi, trataţi şi monitorizaţi conform standardelor actuale, pot intra pentru lungi perioade de timp în remisiune, astfel încât îşi pot desfăşura activităţile cotidiene în condiţii de cvasinormalitate. Aşadar, probabil că mai degrabă ar trebui să spun că lupusul eritematos sistemic nu ar trebui să fie o boală care să ne sperie, ci o boală despre care trebuie să fim bine informaţi şi conştienţi că trebuie să îi acordăm toată atenţia în ceea ce priveşte diagnosticul, tratamentul şi urmărirea, pentru a nu ajunge în situaţia de a dezvolta complicaţii severe sau ireversibile, care inevitabil ar afecta calitatea vieţii pacientului.

Preluat de la: csid.ro