Black-Sea.jpg
Proiectul UE EMBLAS a realizat un studiu al apei, fundului mării și organismelor vii din Marea Neagră privind prezența și concentrarea poluanților chimici în ele. Din peste 2 100 de poluanți cunoscuți, în probele apei au fost depistate 124 de substanțe. Printre poluanți au fost depistate produse petroliere ale transportului maritim, substanțe repelente utilizate în producerea paharelor și ambalajelor din hârtie, precum și mercur și dioxine. De asemenea, au fost depistate pesticide utilizate împotriva buruienilor, dar și insecticide, spre exemplu fipronil, care este deosebit de toxic pentru albine. Cele mai înalte concentrații de pesticide au fost înregistrate lângă litoralul Georgiei.

În apa marină, la fel, au fost găsite urme ale produselor farmaceutice împotriva aritmiei și hipertoniei, precum și substanțe chimice care intră în componența sticlelor de plastic și cremelor de protecției solară, nocive pentru organismele marine.

Compușii organofosfaților nocivi se găsesc în aproape toate produsele pe care le utilizăm zilnic, cum ar fi textilele, mobila, calculatoarele etc., iar aceștia au fost înregistrați la fiecare stație de monitorizare. Potrivit indicelui sumar, cele mai multe substanțe au fost depistate în Delta Dunării, în Nistru și în apele georgiene. Dacă produsele chimice depășesc un anumit nivel, acestea devin nocive pentru toate organismele vii, perturbând ciclurile de dezvoltare și reproducere ale vietăților marine. Spre exemplu, în țesuturile delfinilor decedați au fost depistate concentrații semnificative de pesticide cu conținut de clor, dioxine toxice și mercur. Pentru toate aceste substanțe este stabilit un prag de toxicitate și, dacă acesta este depășit, ele urmează a fi excluse din producere, tratarea apelor uzate urmează a fi îmbunătățită sau utilizarea acestora în producere urmează a fi interzisă prin lege.

Mai este pește în Marea Neagră?

Marea Neagră este populată de peste 200 de specii de pește, dintre care 30 – valoroase comercial, cum ar fi hamsie, șprot, sardea, hering și gobi. Cel mai mare pește din Marea Neagră este morunul, unul dintre cei șapte reprezentanți ai sturionilor Mării Negre.

Unele specii de pește devin rare și pe cale de dispariție. De exemplu, aspectul exotic al calului de mare a cauzat dispariția sa aproape completă. Zeci de mii de pești au fost uscați anual drept suveniruri pentru turiști, iar calul de mare aproape că a dispărut în apropierea stațiunilor. După ce calul de mare a fost inclus în Cartea Roșie a Ucrainei și interzis pescuitul acestuia, populația sa a început să crească.

Populația sturionilor a fost afectată, de asemenea, de pescuitul excesiv – în mare parte, cel de braconieri –, dat fiind că carnea lor și, mai important, icrele negre sunt considerate delicatese valoroase. Deloc surprinzător, toate cele șapte specii de sturion din Marea Neagră au ajuns la pericolul dispariției și au fost incluse în Cărțile Roșii ale tuturor țărilor din bazinul Mării Negre. În cadrul cercetărilor proiectului EMBLAS, a fost identificat ADN-ul sturionului european și al morunului în multe dintre probele din toată Marea Neagră – aceasta însemnând că o oarecare cantitate a acestor pești unici mai populează încă Marea Neagră.

Anual în mare este prinsă o cantitate enormă de pește, jumătate din aceasta revenindu-i Turciei. Baza pescuitului au devenit hamsia, chefalul, pelengas și molusca rapana prădătoare. Urmare a pescuitului excesiv din Marea Neagră, au dispărut deja tonul și macroul, sturionul fiind pe cale de dispariție, captura lor fiind interzisă în toate statele Mării Negre, însă braconierii încalcă în mod constant această interdicție. Rezervele de calcan și câine de mare sunt în scădere rapidă, acestea sunt, de asemenea, incluse în Cărțile Roșii ale țărilor bazinului Mării Negre.

În total, în Marea Neagră trăiesc aproape 5 600 de specii de organisme vii, ceea ce înseamnă aproape jumătate în comparație cu mările învecinate. Cauza este salinitatea scăzută și clima rece.

În Marea Neagră se găsesc câini de mare, pisici de mare, delfini și 30 de specii de meduze. Printre reprezentanții mari se numără meduzele Aurelia aurita și meduza Rizostomida. Aurelia uneori provoacă arsuri ușoare, ce trec în decurs de o oră, pe când Rizostomida, care e mai mare, poate provocaleziuni dureroase, care însă nu pun viața în pericol, și care vor dispărea după câteva zile.

Cum poate influența încălzirea globală marea și orașele riverane?

Una din consecințele periculoase ale încălzirii globale va fi ridicarea nivelului mării: în primul rând, se topesc ghețarii, iar asta adaugă cantități suplimentare de apă în Oceanul Mondial, în al doilea rând – apa se dilată la încălzire. Așadar, Odessa și alte orașe riverane Mării Negre ar putea împărtăși soarta Oliviei scufundate, e adevărat că asta s-ar putea întâmpla nu într-un an și nici chiar în 100, ci în câteva secole.

Marea Neagră își are ciclurile sale de fluctuație a nivelului apei. Bunăoară, de la sfârșitul anilor 1990, nivelul Mării Negre a scăzut, în medie, cu 1 cm. Acest fapt poate fi legat de modificările globale ale climei – pentru că, cu cât e mai caldă marea, cu atât mai multă apă se evaporă de pe suprafață. Pe lângă aceasta, cu cât mai cald și secetos este anul, cu atât mai puțină apă ajunge în mare din râurile afluente. În prezent, scurgerea râurilor în Marea Neagră este mult mai mică decât acum 100 ani, din cauză că cea mai mare parte a apelor din Nipru, Bug, Nistru și Dunăre sunt îndreptate spre irigarea câmpurilor. Odată cu ridicarea temperaturii, consumul apei pe uscat crește, iar fluxul acesteia din zonele superioare ale râurilor scade. Încălzirea apei în zonele de coastă de mică adâncime poate reduce oxigenul solubil în apă. Se formează pete întregi de „apă moartă”, unde conținutul de oxigen este prea scăzut pentru supraviețuirea peștilor, crabilor și moluștelor, și aceștia mor în masă. Odată cu declinul fluxului râului la Marea Neagră și creșterea nivelului oceanelor, salinitatea din Marea Neagră poate crește, ceea ce înseamnă că aceasta va deveni mai atractivă pentru popularea de către habitatul Mării Mediterane. În fiecare an, tot mai multe specii mediteraneene, spre exemplu, baracuda și țestoasele de mare, intră în Marea Neagră.

E adevărat că în mare este mult gunoi?

Odată cu creșterea utilizării plasticului în ultimii 20 de ani, cantitatea deșeurilor în Oceanul Mondial a crescut de sute de ori – anual în ocean se adaugă 8 milioane de tone de plastic. Fluxurile circulare îl concentrează într-un loc anumit, formând „insule de gunoi”. În Marea Neagră se conțin de două ori mai multe deșeuri decât în cea Mediterană, din cauza transferului de plastic odată cu fluxul râurilor mari și izolării relative ale acesteia. Plasticul constituie 85 % din toate deșeurile din Marea Neagră. Sticlele PET ușoare și pachetele, plutind pe suprafața apei, se descompun treptat sub influența razelor ultraviolete și temperaturii în fragmente mai mici, care cu timpul se sedimentează la fundul mării.

Este foarte important că, în afara deșeurilor de mărimi mari, mai există și cele invizibile – microplasticul. Mai mult de două treimi de microplastic se formează de la uzarea anvelopelor și este spălat de pe autostrăzi, încă aproximativ o pătrime ajunge în canalizare odată cu spălarea țesuturilor sintetice, la destrămarea microfibrelor. De asemenea granulele mici de plastic deseori sunt adăugate la substanțele chimice de uz casnic, precum și în creme, scruburi și pastă de dinți, care ulterior la fel ajung în canalizare. La fundul Mării Negre, în timpul cercetării proiectului EMBLAS, savanții au înregistrat depuneri semnificative de microplastic.

Locuitorii mării la fel suferă de poluarea fonică: sunetele navelor container, ale petrolierelor și ale traulerelor. În zonele de navigare intensivă există un vuiet subacvatic continuu–cum ar fi pe autostrăzi.

Cel mai mare pericol îl reprezintă așa-numitele sunete de impuls, când se formează un semnal scurt de putere imensă – asurzitor și provocator de contuzii. De exemplu, tunurile aeriene utilizate în cercetarea seismică subacvatică a mineralelor pot produce impulsuri care depășesc sunetul lansării  rachetelor spațiale. Prin urmare, leziunile acustice ale urechii interne, suferite de cetacee în timpul exercițiilor militare sau a studiilor seismice, pot fi unul dintre motivele aruncării acestora la mal, ele pierzând capacitatea de a naviga cu ecolocație și a distinge între mare și mal.

Cum poate fi protejată Marea Neagră?

UE finanțează câteva inițiative importante, care ajută la păstrarea ecosistemului Mării Negre. Unul dintre acestea este proiectul UE – PNUD „Consolidarea monitorizării ecologice a Mării Negre”, care studiază marea, analizează starea ei de „sănătate”, dar și contribuie la lupta împotriva deșeurilor de plastic, desfășoară acțiuni ecologice împreună cu activiștii locali, spre exemplu, curățenia plajelor, și chiar reciclează deșeurile marine în pavaj de trotuar. Scopul general al proiectului este îmbunătățirea protecției mediului înconjurător al Mării Negre în Ucraina și Georgia.

Mai multe curiozități despre Marea Neagră puteți afla din cartea „Secretele Mării Negre”.

Preluat de la: diez.md